Anul II la Şcoala Superioară de Silvicultură din Bucureşti (1.X.1919-15.VI.1920)

Acest an şcolar a trecut pentru mine mai uşor ca anul întâi. Tot începutul este dificil… M-am deprins cu toate greutăţile studenţiei: cu gazda mea bună şi înţelegătoare, cu colegii mei buni de clasă, cu profesorii mei buni care ţineau la studenţii din Bucovina, aşa că n-am dus lipsuri …

Am uitat uşor de toate fronturile de luptă: din Galiţia, cu botezul de foc din Pădurea Hliniţa de lângă Zlaciov, din Tirolul de sud, cu munţii Dolomiţi, de pe Elferşarte şi Altstein cu avalanşele lor, de frontul cu gheţari din Monte Passubio aruncat în aer cu dinamită, de Grupa Adamellor cu gheţarele de pe Pascuale şi Cevedale, care înghit vieţi de alpinişti în abisurile lor.

Am uitat uşor şi de ofiţerul de front pionier de poduri, de ofiţerul din trupele de asalt legat de spargerea frontului inamic, de ofiţerul gazelor asfixiante … şi am rămas la studenţia mea în silvicultură, începută la Viena şi continuată în Bucureşti.

Mi-am zis în sinea mea:

“… studenţie, studenţie,

Nu te uit o vecinicie!

Timpul tinereţii mele,

Timp de vrajă şi plăcere,

De înălţare sufletească …

Noi studiem o bogăţie, un dar al naturii: pădurea, ajutăm natura să-şi îndeplinească măreaţa sa operă cu scumpele ei daruri pentru omenire. Noi creştem păduri – cu aerul lor sănătos, cu liniştea lor cântată de poeţi, cu peisajele lor frumoase pictate de pictorii artişti, păduri care ne apără de avalanşe şi de alunecări de teren, pădurea cu izvoarele ei de ape minerale, pădurea cu apele de pescuit, pădurea cu vânatul ei bogat, pădurea cu fructele ei bogate fragi, zmeură, mure şi bureţi. Noi învăţăm cum să creăm o pădure din sămânţă şi din butaşi, cum să reglementăm tăierile pentru ca pădurea să finanţeze nelimitat; nici un studiu academic nu poate concura în frumuseţe cu silvicultura. Dorinţa noastră e să ne încadrăm în muncă, ca să fim utili mediului românesc din care provenim.

Prietenii mei studenţi, tovarăşi de drum

Dintre cei 46 de studenţi ai promoţiei 1918-1921 ne cunoaşteam bine şi suntem în raporturi de prietenie cu toţi studenţii din Bucovina: cu Eliescu Gr., Lissievici V., Minescu şi Petrescu, Ionescu Al. Vasile şi Paraschiv I.

Cu studenţii din Bucovina conveneam în vacanţa mare, cu poveştile lor din familie, iar cu ceilalţi studenţi la verificarea notelor luate în clasă, la discuţiile de la obiectele de specialitate, cum am înţeles cutare şi cutare prelegere …

Cu V. Lissievici discutam despre distracţiile bucureştenilor, despre restaurantele cu grădini de vară, cu reviste din viaţa politică, despre braseriile cu orchestră, de spre piesele de la Teatrul Liric; Vasia cunoştea bine viaţa şi câştigul bucureştenilor de pe vremuri şi avea darul de a povesti cu “fleur” (cu căldură şi de la inimă…).

Dan Ilie, consilier silvic, prietenul meu devotat

Dintre toţi prietenii şi cunoscuţii mei, cel mai devotat a fost Ilie Dan. Acesta mi-a lărgit cunoştinţele în cercul inginerilor silvici de la Fondul Bisericesc, am lucrat cu el la amenajarea Ocolului silvic Cîrlibaba, apoi ca asistent la Ocolul silvic Frasin.

Fiu de gospodar din comuna Pîrteşti de Sus, a frecventat liceul (gimnaziul) din Suceava cu o clasă în urma mea. L-am aflat în internatul Vasile Cocârlă, de unde a frecventat gimnaziul. A studiat silvicultura ca student silitor, bursier.

Spunea adeseori: “cu toate că mă ocup cu ştiinţele silvice 10-12 ore din zi şi văd ce greu îmi merge, oare dacă m-aş ocupa mai puţin timp, mi-ar merge mai bine?”

Ca tip de om era brunet, solid, de statură mijlocie, sfătos şi bun sfătuitor, econom şi foarte bun organizator.

Cariera de inginer silvic şi-a făcut-o la Fondul Bisericesc, de la inginer stagiar la Secţia de Amenajarea Pădurilor sub conducerea lui Franz Czech (4 ani), ca şef de ocol (4 ani), director la Serviciul de Cultura Pădurilor în centrală (12 ani), administrator al Fondului Bisericesc (3 ani), consilier şef de serviciu în Ministerul Agriculturii la Cultura pădurilor (11 ani), în total 34 ani.

A trecut la pensie în 1956 şi după alţi zece ani şi-a dat obştescu sfârşit la vârsta de 70 ani. „Sit ei terra laevis!”, “Fie-i ţărâna uşoară şi amintirea vecinică!”

*

* *

Lucrări practice la Ocolul silvic

Ţigăneşti (1.VII-30. VIII. 1920)

Primire şi găzduire gratuită

Grupa noastră de trei studenţi bucovineni şi doi din vechiul regat, a fost repartizată pentru lucrările practice la Ocolul silvic Ţigăneşti. Din partea şefului de ocol am fost foarte bine primiţi şi trataţi colegial, ca oaspeţi familiari.

Noi, bucovinenii, şi Vasilescu I. am ocupat camera de inspecţie şi ni s-a servit masa gratuit timp de două săptămâni, un gest altruist şi colegial, cât se poate de prietenos şi de familiar. Am mulţumit cordial pentru această complezenţă, dar numai atât; s-ar fi căzut mai mult, dar am rămas îndatoraţi. Mai târziu, ne-am mutat la gospodina Elena Feraru, gazdă curată, harnică şi pricepută.

Cunoaşterea speciilor forestiere din cuprinsul ocolului silvic

Cu profesorul Iacobescu am învăţat la dendrologie speciile forestiere, dar nu şi aplicarea practică a teoriei, din lipsă de laborator şi de asistenţă. Aici întâlnim alte specii forestiere, care lipseau în cuprinsul ocolului silvic Gura Humorului, cât şi alte tratamente crângurile, la foioase care lăstăresc. Deci, timpul de două luni cu lucrări practice la Ţigăneşti ne-a lărgit simţitor cunoştinţele la dendrologie şi la exploatarea pădurilor. Cu această ocazie am învăţat primul lucru la intrarea într-un ocol silvic: cunoaşterea staţiunii forestiere şi a speciilor care predomină ca număr şi care acoperă solul.

Cronometrarea timpului (1.VII– 30.VIII.1920) pentru lucrările practice din anul II de studii, Ocolul silvic Ţigăneşti

1.Cunoaşterea speciilor forestiere din Ocolul silvic Ţigăneşti: 4 zile de practică şi 2 zile de scriere în caiet, 4 + 2 = 6 zile (acelaşi număr pentru fiecare lucrare).

2.Descrierea unei pepiniere silvice pentru creşterea puieţilor de stejar pedunculat repicaţi, având capacitatea anuală de 30.000 bucăţi.

3.Codrul regulat la fag şi tăierile de regenerare.

4.Analizarea creşterilor la un plop de 60 ani.

5.Tabele de producţie pentru specia dominantă în ocolul silvic de practică.

6.Părţile principale ale unui regulament de exploatare şi hărţile sale.

7.Părţile principale ale unui amenajament, hărţile sale şi citirea acestora.

8.Ridicarea în plan a unei suprafeţe planşeta topografică.

9.Ridicarea în plan a aceleiaşi suprafeţe cu busola topografică. Concluziuni

10.La fiecare lucrare practică un vocabular de peste 100 de cuvinte tehnice.

Total: 60 zile de lucrări practice la Ocolul silvic Ţigăneşti.

Economie de timp se va face la oricare lucrare pentru acoperirea vremii nefavorabile, scris pe curat etc. Pentru realizare s-a dat timpul de patru zile, iar pentru scris, două zile de trecut în caietul de lucrări practice lucrarea şi vocabularul.

Caietul de lucrări practice este oglinda de pregătire a studentului în specialitatea sa. La examenul de încheiere a anului studentul trebuie să-şi susţină la lucrările sale din caiet şi să-şi însuşească vocabularul tehnic, care se examinează la fiecare lucrare. Vedem că la pregătirea tehnică a studenţilor în silvicultură contribuie corpul profesoral cu învăţământul teoretic, iar şefii de ocol cu lucrările practice; aceasta se repetă în fiecare an de studiu. Fără nota din caietul de practică nu se poate încheia un an de studii la cultura pădurilor.

Grupa noastră a terminat lucrările practice din cadrul Ocolului silvic Ţigăneşti şi ne-au rămas 10 zile timp de recreere, graţie distinsului nostru şef de ocol, ing. M. Rădulescu.

Câteva zile de relaxare după terminarea lucrărilor practice de la ocolul silvic Ţigăneşti (26.VIII 5.IX.1920)

Ne-au mai rămas vreo şase-şapte zile libere până la predarea caietelor de practică. Cum folosim mai bine acest timp? Între timp ne soseşte şi venerabilul nostru profesor, dr. Marin Drăcea. Acesta ţine mult să ne completeze programul cu câteva noţiuni de amenajarea pădurilor.

Ne-a demonstrat pe teren noţiunea de pădure, de regim silvic, de pădure amenajată, de parcelă de pădure, de subparcelă, de linie de amenajare deschisă, de linie nedeschisă, deosebirea de linie somieră şi linie parcelară, de bloc de tăieri, de serie de exploatare etc. Apoi, noţiunea de arboret, de pâlc şi grupă de arbori, noţiunea de clasă de vârste, noţiunea hărţilor de amenajare a pădurilor şi a hărţilor de arborete. S-a trecut apoi la Rezervaţia Pădurii de Stejar Snagov, ca o pădure de studii, de agrement pentru turişti şi ca decor pentru lac. O mică porţiune din acea pădure s-a scufundat sub apă şi se văd coronamentele arborilor la adâncimea de circa 15 m.

Dr. ing. Marin Drăcea, student permanent şi integru din “Heidelbergul” românesc

Un profesor venerabil de Cultura Pădurilor din acele vremuri … El vedea în noi vigoarea ştiinţifică a tineretului din toate unghiurile ţării. Faţă de noi, studenţii lui, nu era distant. Soarta, după spusele lui, l-a destinat să fie profesor, să respire aerul de avânt, alături de studenţimea românească. L-au destinat să fie un student permanent (“Ein ewiger Studiosus”) al vetrei de ştiinţă românească, alături de tineretul setos adunat din întreaga ţară.

El a iubit portul şi sufletul românesc, gândul şi cântecul românesc şi adesea asculta cântecele studenţilor instrumentişti. Astfel, ne povesteşte studentul bucovinean Ianovici Mircea, cum a vărsat profesorul o lacrimă pe chitara lui: “Într-o sâmbătă, întreaga clasă venise la Snagov într-o excursie ştiinţifică. După orele de studiu, cu demonstraţii la faţa locului şi după umbletul obositor prin pădure, sosi şi mult aşteptatul repaus, cu un mic dejun şi cu „ora de voie liberă”. “Mircea, ia zi-le acestor tineri ceva de inimă albastră, cu vocea ta plăcută, de trubadur studenţesc. Aşa, cu acorduri de chitară, cum ştii tu să le potriveşti …” „Eu mă aşteptam la aceasta: îmi acordez chitara şi iau buchetul de cântec de inimă albastră, chiar de la început:

Am iubit doi ochi albaştri,

Doi ochi mari de vrăjitoare.

De-ar fi vântul cu-ndurare,

Vezi tu steaua cum luceşte

Vezi rândunele se duc,

Acelaşi tei loveşte-n geam

Pe lângă plopii fără soţi

Amor, amor înşelător …

Când ajung la strofa

Salcâmii plâng, vârful şi-l frâng

Că pentru mine nu e leac, văd cum profesorul vine spre mine; eu cânt mai departe, iar când zic:

Târziu de tot de vei veni,

Pe mine atunci mă vei găsi

Plângând sub teiu-mbătrânit,

Cu părul alb şi obraz zbârcit

De ce la timp tu n-ai venit …!?

văd cum cântecul meu l-a pătruns pe profesor, care mă netezea părinteşte pe cap şi care scapă o lacrimă pe strunele chitarei mele …”

O comparaţie între facultăţi: Şcoala Superioară de Silvicultură din Bucureşti şi cea din Viena (Hochschule für Bodenkultur Forstwesen)

O comparaţie între aceste două facultăţi nu se poate face, cu toate că ambele studiază acelaşi obiectiv: Cultura Pădurilor.

Cultura pădurilor româneşti pretinde ca silvicultorii să posede studii şi practică lărgită, de la pădurile de luncă, de pe nisipuri zburătoare, pădurile de stepă, pădurile de stejar şi gorun de pe Câmpia Bărăganului, coline mici şi mari până inclusiv pădurile de răşinoase pure şi de amestec de la munte, din Carpaţii Orientali, nordici şi sudici, apoi pădurile de foioase în amestec cu răşinoase din Ardeal.

Cultura pădurilor austriece e cu mult mai săracă în specii forestiere, aşa că silvicultorii au un câmp de activitate teoretică şi practică cu mult mai restrâns, de aici ajungând la concluzia că fiecare stat e silit să aibă şcolile sale de cultura pădurilor, cu profesori adecvaţi staţiunilor forestiere unde se aplică practic teoria învăţată.

Studenţii din Bucovina studiau la Şcoala Superioară de Silvicultură din Viena fiindcă în Bucovina erau mai puţine specii forestiere principale, deci o teorie şi o practică mai restrânsă. Profesorii din Viena, de pe vremuri, îi tratau pe studenţii români după principiul lor german: „Gut für den Orient” ori ştie, ori nu ştie trece, trece ca „bun pentru Orient”. Gazdele din Viena ziceau între ele: „ein armer Student”. Te menajau numai dacă luai în căsătorie pe fiica lor, în caz contrar trebuia să te muţi să faci loc altuia, cu care înţelegerea era mai uşoară.

Profesorii noştri din Bucureşti ne tratează ca pe viitorii lor colegi de meserie, iar la predarea materiei se servesc de cărţi şi reviste germane şi franceze.

Adesea mă gândeam: dacă aş fi rămas ca student la silvicultură în Viena, unde aflam eu atâta bună voinţă din partea profesorilor de-acolo şi atâta îngrijire din partea gazdelor? Germanul e german şi te tratează tot nemţeşte. Ca învăţătură bună: să iei practica germană, s-a alături bonomiei şi manierei franceze, care să treacă apoi prin sufletul uman românesc!

Adio Ţigăneştilor anului 1920, cu studenţii silvici la lucrări practice

Lucrări model: grupa noastră de studenţi se poate mândri cu lucrările practice din cuprinsul Ocolului silvic Ţigăneşti. Programul lucrărilor s-a desfăşurat normal, s-a lucrat raţional, cu tact şi cu multă bunăvoinţă din partea şefului de ocol şi a profesorului dr. ing. Marin Drăcea.

O gazdă vrednică: gospodina Elena Feraru ne-a tratat cu toată atenţia ei grijulie, a gătit bine pentru noi, gospodăreşte şi cu multă bunăvoinţă. O gospodină curată, harnică şi străbătătoare.

Soţul ei a decedat în urmă cu cinci ani şi i-a lăsat în seamă educaţia şi formarea unui băiat de opt ani şi a unei fetiţe de patru ani. Aceştia trebuiau crescuţi, şcolarizaţi şi fiecare cu rostul lui în viaţă … Biata femeie

– ca o mamă bună se zbătea să-şi vadă copii mari şi pe fiecare copil la meseria lui.

Ne-am făcut bagajele, dând mare atenţie caietului de lucrări practice. La gazdă am achitat din plin bănuţii cuveniţi pentru casă şi ne-am luat apoi rămas bun de la vrednica noastră gospodină. Totul s-a executat ordonat şi disciplinat, apoi ne-am îndreptat spre ocolul silvic, gata de plecare.

Mulţumiri pentru instructajul practic şi pentru buna găzduire

La ocolul silvic Ţigăneşti l-am aflat numai pe inginerul şef; profesorul plecase cu o zi mai înainte. Aici, unul dintre noi – Dan Ilie – îi mulţumeşte inginerului şef, în numele grupei, pentru munca depusă la instructajul practic, pentru atenţia permanentă, pentru răbdarea, abnegaţia personală şi deosebita pricepere la dezvăluirea lucrărilor practice programate …

Mulţumeşte şi domnişoarei Rădulescu pentru buna găzduire acordată gratuit, cu multă atenţie şi sacrificii timp de două săptămâni cu masă şi casă pentru noi, patru studenţi ai grupei. Apoi, cu adînci complimente de recunoştinţă şi respect, ne-am luat rămas bun de la şeful ocolului şi de la sora sa. Am ieşit pe peluza ceairului, unde neam despărţit prieteneşte de colegii Petrescu şi Vasilescu I.

Adio Ocolului silvic Ţigăneşti, condus de către cei mai devotaţi oameni de ştiinţă, dr. Marin Drăcea şi inginerul Marin Rădulescu! Adio vouă, păduri din preajma lacului Snagov, unde am făcut noi practică, studenţi bucovineni în vara anului 1920! Adio rezervaţiei de pădure de stejari bătrâni, frântură din Codrul Vlăsiei, care astăzi străjuieşte marginea lacului Snagov, ca decor şi ca pădure de studii! Adio vouă, oameni de ştiinţă, Marin Drăcea şi Marin Rădulescu care, în timp ce scriu aceste amintiri sfinte, sunteţi tot împreună, sub brazda verde! Iar eu, ca supravieţuitor, vă zic: “Ave Caesar, moriturii te salutant! Scientiae homines, moriturus vos salutat!”

O scurtă … escapadă la părinţi

Voioşi, noi, cei trei studenţi bucovineni – Dan Ilie, Cîrlea Th. şi Paşcovici N. luăm drumul de pădure până la gara Periş. Tot drumul, când cu practica lucrărilor, când cu termenii tehnici discutaţi cu profesorul, când obosiţi cu odihna până când ne vedem în gară. Aici, luăm trenul pe linia PerişIţcani. Trei zile libere, pentru revederea cu părinţii …

Gânduri de singurătate

Ne-am ocupat locurile în cupeu, iar tovarăşii mei de drum au adormit. M-au lăsat de strajă la bagaje şi cu gândurile închise în singurătatea mea.

Mă gândeam la Pădurea Snagovului, la stejarii uriaşi din rezervaţia pentru studii şi la decorul lacului. Ce spune lumea când vede coronamentele arborilor la adâncimea de 15 m sub apă ? Că … o porţiune din Codrul Vlăsiei este sub apă!

Iar mă gândeam la stima respectuoasă, care domină în relaţiile celor doi oameni de ştiinţă, cum se completează unul pe altul şi cum se ascultă unul pe altul. La lucrările practice am fost ajutaţi din plin, cu cea mai mare atenţie şi în spirit de colegialitate; să rupi o fărâmă din pâinea ta şi din ştiinţele tale şi să le împarţi studenţilor viitorilor tăi colegi de meserie, aceasta e o faptă mai mult decât altruistă, e o chestiune frăţească, care nu poate fi apreciată de oamenii de rând …

Sinaia localitate de lucrări practice pentru studenţii în silvicultura anul III, 1921 (16. VII – 15.IX.1921). Hotelul restaurant din parcul Sinaia, cămin studenţesc pentru 60 zile

Unul dintre hotelurile statului, înfipt în Parcul Sinaia, se află în reparaţie de renovare. Renovarea începe de la etajul de sus, iar parterul hotelului, liber, s-a pus la dispoziţia studenţilor în silvicultură.

Casa Pădurilor Statului şi cu direcţiunea şcoalei convin ca parterul hotelului să adăpostească studenţii anului III pe timpul lucrărilor practice, care să folosească şi bucătăria şi inventarul hotelului. Ca responsabil pentru inventarul folosit de elevii studenţi figurează şeful promoţiei, C.C.Georgescu.

Parterul hotelului, cu sala mare şi cu bucătăria, apoi zece camere cu paturi şi garderobe, toate se pun la dispoziţia elevilor studenţi în mod gratuit, graţie intervenţiei noului director la Casa Pădurilor din Minister.

Un cămin studenţesc în Sinaia, cu disciplină militară

Majoritatea studenţilor fiind militari, s-a introdus şi aici disciplina militară, ca la căminul Şcoalei din Brăneşti, cu sunatul goarnei după următorul program de zi: la ora 5 deşteptarea, făcutul patului, spălatul la duşuri sau pe jumătate de corp, gimnastică de înviorare şi dejunul în sala de mese până la ora 8. De la ora 8 la 12 lucrări practice pe teren sau la sala de studii după starea vremii, de la ora 12 la 15 servirea prânzului şi odihnă. De la ora 15 la ora 16 pauză, cu ieşire liberă, de la ora 16 la ora 19: lucrări practice, studii, iar de la ora 19 la 21 servirea cinei şi ieşire liberă; la ora 21 retragerea şi pregătirea pentru odihnă. La toate orele se suna goarna de către studentul de serviciu pe promoţie, numit cu schimbul de şeful promoţiei.

Serviciul pe cameră curăţenie, măturat, aerisit şi ştersul duşumelei cu dezinfectant se execută de către elevul de serviciu pe cameră, desemnat de către şeful camerei. Fiecare cameră-dormitor are un student responsabil de mobilierul camerei, primit de la şeful promoţiei. Şeful promoţiei îmi înmânează lista obiectelor scoase din magazia hotelului, pentru folosirea mea personală, pe care o semnez în două exemplare.

Conform listei mi se pune la dispoziţie spre folosire un pat cu toate accesoriile, o jumătate de garderobă şi un loc numerotat la masa lungă (“mensa academica”).

Împărţirea timpului pe decade de munca la lucrările practice a anului III cu caracterizarea lucrărilor (17.VII – 16.IX. 1921)

După organizarea căminului studenţesc urmează împărţirea timpului de 60 zile în decade de muncă.

Prima şi a doua decadă se folosesc la lucrările tezelor de Cultura Pădurilor (17.VII– 4.VIII.1921), iar decada a treia se foloseşte la lucrarea de amenajarea pădurilor (5.VIII-15.VIII.1921). Decada a patra se foloseşte la lucrarea de topografie (16.VIII-26.VIII.1921), decada a cincea se foloseşte la culegerea a 100 cuvinte tehnice – noţiuni la cultura pădurilor, amenajarea pădurilor, exploatarea pădurilor, construcţii forestiere şi topografie (27.VIII – 6.IX. 1921). Decada a şasea se foloseşte la predarea caietelor de lucrări practice, la predarea inventarului din hotelul statului şi la pregătirea studenţilor de plecare la Bucureşti (7.IX-16.IX. 1921).

Caracteristica lucrărilor practice, anul III, 1921

Din lucrările practice cuprinse în decadele I-IV, cu ieşire pe teren este numai lucrarea la topografie: ridicarea în plan a domeniului de stat Piscul Câinelui la scara 1:5000.

Toate celelalte lucrări sunt lucrări de birou, bazate pe notele tehnice trecute în caietele de lucrări practice. Cu ocazia excursiilor ştiinţifice din anul II s-au discutat la faţa locului subiectele acestor teze. Tot atunci s-au dat şi soluţia adecvată problemelor din tezele respective. Lucrările de cultura pădurilor, de amenajare şi de culegere a noţiunilor tehnice sunt lucrări de liberă gândire. Datele lor se completează după capacitatea individuală a studenţilor.

Caietele de lucrări practice cu notele tehnice luate pe teren la faţa locului se folosesc cât mai bine.

Şedinţa de lucru pentru decadele de muncă

Studenţii în una din şedinţele programate în prezenţa profesorului conducător de lucrări iau în discuţie subiectele la cultura şi la amenajarea pădurilor.

Se arată că subiectele acestor probleme s-au discutat şi s-au rezolvat la faţa locului, în excursiile ştiinţifice din anul II şi că s-au luat note, care s-au trecut apoi, în caietele de lucrări practice.

Astfel, la prima teză subiectul a fost: într-o pădure de stejar pedunculat s-a aplicat tratamentul codrului regulat. După prima tăiere de însămânţare, la doi ani, se constată că puieţii stagnează în creştere. Se pune întrebarea cum vom proceda tehnic ca să obţinem o bună regenerare a stejarului cu 10 % alte specii indigene din aceeaşi staţiune tei, sorb şi carpin ? Subiectul s-a discutat la una din excursiile ştiinţifice din anul II, la unul din ocoalele silvice din jurul Bucureştiului, identificându-se următoarea soluţie: receparea puieţilor stagnaţi şi completări cu puieţi balot din aceeaşi staţiune, iar 10 % alte specii.

La teza a doua: la colinele înalte pădurea de fag pur prezintă o creştere slabă. Pe teren, se constată că staţiunea corespunde speciei gorun, după buturugile putrede. Se pune întrebarea: cum vom proceda la schimbarea speciilor, în timpul tăierilor de regenerare şi ce specie vom prefera? Subiectul s-a discutat la una din excursiile ştiinţifice pe colinele înalte din sudul ţării cu studenţii anului II, cu soluţia: pe măsura răririi fagului cu tăierile de regenerare (progresive) se vor introduce gorunul şi alte specii nobile frasinul, ulmul, paltinul, bradul, teiul prin plantaţii în submasiv.

La teza de amenajarea pădurilor, o pădure cu molid 0,5, brad 0,3, fag şi alte foioase 0,2 este tăiată în grădinărit sălbatic, fără amenajament; ea aparţine unui proprietar particular. Se pune întrebarea: cum vom proceda noi la reglementarea tăierilor din acea pădure? Se va desena şi planul acelei păduri la scara 1:2000.

De asemenea, se va descrie procedeul de reglementare a tăierilor. Acesta, cât şi soluţia problemei, s-au discutat în una din excursiile ştiinţifice din anul II, care s-au trecut în caietul de lucrări practice. Ridicarea în plan se va schiţa la scara 1:2000, arătând configuraţia terenului, cu scurgerea materialului reglementat pe volum şi suprafaţă.

Pentru reglementarea tăierilor se va folosi metoda volumului creşterilor anuale medii la ha rezultat din suprafeţele de probă. Lucrarea se numeşte “Regulament de exploatare”. Profesorul conducător al lucrărilor practice aprobă discuţia pe marginea acestor lucrări, cu un raport scris privind modul cum se vor soluţiona tezele de lucrări practice pentru anul III, 1921.

Profesorul declară şedinţa de lucru încheiată şi urează studenţilor spor la muncă. Studenţii, prin aplauze, îl ovaţionează pe profesor.

Raportul scris la discuţiile pe marginea tezelor de lucrări practice, anul III (1921) la Ocolul silvic Sinaia

Studenţii în silvicultură, prin acest raport, îşi exprimă omagiul şi recunoştinţa faţă de forurile superioare, care au înlesnit executarea lucrărilor practice la studenţii în silvicultură anul III prima promoţie după război, în una din cele mai vestite staţiuni climaterice din ţară, în oraşul Sinaia.

Aici ni s-a pus la dispoziţie un hotel cu tot inventarul statului şi cu oamenii de serviciu pe timp de 60 zile. Studenţii au înfiinţat în parterul hotelului un adevărat cămin studenţesc, cu disciplină militară pentru tot timpul funcţionării acestuia. Aducem prinos de stimă şi recunoştinţă profesorilor noştri, care ne-au facilitat dezvoltarea acestor lucrări prin excursiile ştiinţifice din cursul anului II de studii, trecute în caietele de lucrări practice.

Tezele propuse pentru dezvoltare şi soluţionare sunt teze de sinteză, care cuprind cunoştinţele de specialitate, necesare silvicultorului. Aceste lucrări exprimă şi dragostea noastră pentru profesiunea aleasă, cât şi orizontul cunoştinţelor de specialitate pe care le posedăm şi le susţinem anual. Caietele de lucrări practice, specifice studenţilor în silvicutură, se prezintă sub formă de note de teren, atât materiile care ni se predau la clasă, cât şi legătura acestora cu practica terenului, lămurită de profesorii noştri prin excursiile ştiinţifice, la faţa locului.

Încheiem raportul nostru scris cu dragostea pentru profesiunea de silvicultor, cu orizontul cunoştinţelor noastre lărgit, graţie forurilor noastre superioare şi graţie corpului profesoral, cărora le datorăm toată recunoştinţa pentru munca depusă pentru noi, promoţia 1918-1921.

Şeful promoţiei: ss/Georgescu C.C.

Ocupaţia studenţilor silvici în Sinaia

După înfiinţarea căminului şi după discutarea tezelor de lucrări practice, se lucrează la clasă în timpul fixat (8-12, 16-19 deci 4 + 3 ore zilnic).

Aici se lucrează intens, în linişte, cu mici pauze de recreere, sub supravegherea şefului de promoţie. Totul în şoaptă, conştiincios şi cu respectul cuvenit unui şef de lucrări. Se începe cu prima lucrare la Cultura Pădurilor:

Într-o pădure de stejar pedunculat (Quercus robur) s-a aplicat tratamentul codrului regulat. După prima tăiere de însămânţare la doi ani se constată că puieţii stagnează în creştere. Se pune întrebarea: cum vom proceda tehnic ca să obţinem o bună regenerare a stejarului, cu 10 % alte specii din aceeaşi staţiune tei, sorb, frasin şi carpen … ? Rezoluţia: receparea puieţilor stagnaţi şi completare cu puieţi balot din aceeaşi staţiune – alte specii mobile – 10 %.

La această teză se descrie mai întâi staţiunea stejarului pedunculat – solul, climatul local, creşterea speciei şi arborii natural asociaţi. Toată descrierea se arată prin termeni tehnici, lapidar, în propoziţii scurte. Apoi urmează regimul şi tratamentul care se aplică cu succes stejarului pedunculat, care a fost greşeala de aplicare a tratamentului la stagnarea creşterii puieţilor regeneratori, cum procedăm tehnic silvic la corectarea acestei greşeli, dacă este receparea un mijloc sigur de corectare, când şi cum trebuie să aplicăm receparea, ce se înţelege tehnic prin recepare şi la care specie se mai aplică această operaţie, ce stimulăm noi prin receparea seminţişului, cu care unealtă se lucrează cu succes la recepare, mecanismul recepării … De asemenea, sunt prezentate speciile de valoare (nobile) asociate stejarului pedunculat şi caracteristica fiecărei specii, cum procedăm cu plantatorul balot pentru scos puieţii din marginea masivului, când şi cum trebuie să se aplice tăierea a doua şi a treia de regenerare şi cum trebuie să urmeze aceste tăieri ca seminţişul de stejar să nu stagneze în creşterea sa. Apoi, ce sunt locurile goale, lipsite de puieţi, cum le clasificăm noi într-un seminţiş, cum se completează acestea …

Ghinda: de ce este preferată, conservarea ei. Inamicii ghindei: în arbori, după cădere, în stratificare. De asemena, care e temperatura admisibilă la conservarea ghindei, cum se fac cuiburile pentru ghindă în pepinieră: la răzor şi la tarla, adâncimea, depărtarea între rigole şi pe rigolă, cum se fac cuiburile la însămânţări directe pentru completarea regenerării, când se seamănă ghinda, care sunt inamicii plantelor de stejar şi combaterea lor, care sunt dăunătorii permanenţi ai stejarului, de la plantulă până la arborele bătrân, cum procedăm la atacurile de ciuperci şi de insecte, ce sunt crăcile lacome şi curonarea stejarului etc.

Din aceste întrebări, studenţii fac capitole cu titluri şi subtitluri, cu răspunsurile date la fiecare întrebare. Teza dezvoltată se trece în caietul de practică, într-un stil lapidar şi bogat în tehnicitate. Caietul se supune apoi spre examinare, fiecare teză primind două note: la examinarea formală, de dezvoltare a tezei în texte şi la examenul de susţinere a tehnicităţii cerute de lucrare. Media acestor două note formează nota examenului de practică a studentului.

Teza a doua, la cultura pădurilor, este despre fagul cu creştere slabă la colinele mari din sudul ţării şi despre cum trebuie să fie schimbat cu alte specii de valoare (nobile): gorun 0,8, brad, ulm, paltin şi tei – 0,2. Mai întâi, se studiază staţiunea Colinelor Mari din sudul ţării, cât şi pădurile din vecinătate. Suntem în zona podgoriilor, în patria gorunului, aici întâlnim păduri frumoase de gorun pur, sau de fag cu gorun, unde fagul prezintă creştere slabă, de aici deducând că fagul a năvălit în dauna gorunului. În pădurea de fag de care ne preocupăm se întâlnesc cioate de gorun în putrefacţie, printre altele de brad, fag, paltin, tei şi frasin. Schimbarea speciei se va face aici pe măsură ce se exploatează fagul. Se preferă gorunul, cu asociaţia sa: gorun 0,8 şi brad, fag, paltin, tei 0,2. Fagul are ciclul de producţie de 80 ani şi prezintă pe teren toate clasele de vârstă: 1-20 ani, 21-40 ani, 41-60 ani, 61-80 ani, deci avem pe teren patru clase de vârste a 20 ani.

Deci, în ultimul an al ciclului de producţie noi vom avea de schimbat ultimul bloc de tăieri la fag în pădurea de gorun. În acest sens, vom aplica fagului tratamentul codrului regulat, cu tăieri de regenerare de perioadă scurtă, ca la stejar, de 2-3 ani (nu de 20-30 ani ca la fag).

Gorunul se va introduce în parchetele libere şi evacuate, în amestec cu speciile de asociaţie. La această lucrare se vor instala pepiniere de gorun cu capacitate anuală mare, după numărul de hectare evacuate anual. La 1 ha se vor planta 3000 puieţi de gorun şi 600 puieţi de asociaţie; dacă parchetul are 10 ha, atunci sunt necesari anual 30.000 puieţi de gorun şi 600 puieţi din specii asociate gorunului. Vom crea o pepinieră producătoare de 30.000 puieţi de gorun repicaţi, iar 600 puieţi din specii asociate gorunului se vor scoate cu plantatorul balot din subparcelele vecine. Aşa se va lucra cu plantaţia de gorun şi cu speciile asociate gorunului, aşa încât după fiecare parchet exploatat de 10 ha în timp de 6 ani, noi am intervenit cu plantaţia de 30.000 puieţi de gorun şi 600 puieţi de specii asociate, pe 10 ha.

În această pădure se lucrează în timpul celor 80 de ani ai ciclului de producţie, când am terminat cu schimbarea fagului pur în pădure de gorun 80 % şi 20 % specii asociate gorunului, aşa-zisa pădure de şleau. Prin tăieri nechibzuite din trecut s-a stricat echilibrul static al pădurii, creat şi susţinut de natură timp de mii de ani. Tot aşa, în nordul ţării, bradul este izgonit de fag, iar în sudul ţării stejarul este izgonit de carpen.

În final: întrebări de lămurire pentru dezvoltarea tezei în titluri şi subtitluri, examinarea şi la susţinerea tehnică a tezei, de exemplu: unde exploatezi bradul (în nordul ţării), păzeşte să nu intre fagul, iar unde exploatezi stejarul, păzeşte, că intră carpenul … De asemenea, staţiunea gorunului, echilibrul static al pădurii şi cum se distruge, schimbarea unei specii forestiere, ciclul de producţie la fag, la brad, la gorun, la stejar, deosebirea dintre perioada de timp şi ciclu de producţie al unei specii forestiere, speciile de valoare şi speciile nobile, parcela şi parchetul de pădure, specia de asociaţie şi specia nobilă, tăierea de regenerare în masivul de fag, masivul de fag şi degradarea lui prin tăieri de degradare şi tăieri culturale. Apoi, luminişurile în masiv, micile goluri şi poienile în masiv, arboretul şi stadiile de dezvoltare, cultura arboretelor, arboretul pur şi arboretul de amestec, amestecul speciilor pe pâlcuri, pe grupe, pe specii, suprafaţa minimă a unui arboret, plantaţia şi îngrijirea ei, tăierile de regenerare la fag, la stejar, la gorun, la brad, la molid, clasele de vârste ale arboretelor.

În teza de la amenajarea pădurilor, pentru o pădure de molid 0,5, brad 0,3, fag şi alte foioase 0,2 şi proprietate particulară, exploatată în grădinărit sălbatic, fără amenajament, se pune întrebarea: cum se va proceda la reglementarea tăierilor? Pădurea are suprafaţa de 100 ha, clasele de vârstă III şi IV bine reprezentate, ciclul de producţie 100 ani, iar amestecul speciilor e natural. Se cere să se deseneze planul acelei păduri la scara 1:2000, configuraţia terenului, taxarea pe volum şi suprafaţă şi să se descrie procedeul de reglementare al tăierilor. Pentru schiţa planului s-a folosit busola topografică. Pentru reglementarea tăierilor se foloseşte metoda: volumul creşterilor medii la ha, raportat la consistenţa actuală a pădurii, care este de 0,6. Lucrarea primeşte denumirea de: regulament de exploatare a pădurii de molid 0,5, brad 0,3, fag, paltin şi alte foioase 0,2, cu consistenţa de 0,6 şi suprafaţa 100 ha. Fiecare pădure particulară are un regulament de exploatare şi o schiţă de plan în care se vede: hotarele pădurii; suprafaţa şi direcţia tăierilor; scurgerea materialelor lemnoase, curbele de nivel, direcţia vântului dominant, suprafaţa parchetului şi volumul lemnului exploatat anual, care reprezintă creşterea medie anuală la ha.

Stadiul staţiunii şi folosirea tablelor de producţie

După cercetările executate, molidul a fost în trecut mult mai numeros în această staţiune. Ca dovadă se întâlnesc cioate de molid în putrefacţie. Ne apropiem de optimul de vegetaţie pentru molid. Bradul, fagul şi alte foioase se află aici îndepărtate de optimul lor de vegetaţie.

De aceea, folosind tablele de producţie Schwappach, pentru molid vom citi creşterea medie la ha, cu fertilitatea II a solului, care e de 4 m3/ha/an, iar pentru brad, fag şi alte foioase la cl. III de fertilitate a solului, care este de 2 m3/ha/an. Înmulţind aceste valori cu consistenţa masivului de 0,6 căpătăm pentru molid 2,40 m3, iar la brad, fag şi alte foioase 1,2 m3/ha/an. Adunând aceste cifre, se obţine creşterea medie anuală la ha de 3,60 m3/ha/an în prezent pentru această pădure, adică posibilitatea pădurii.

Metoda parchetării şi beneficiile proprietarului

Proprietarul are dreptul să beneficieze de exploatarea creşterii medii anuale a pădurii sale, care este de 3,6 m3, la an şi ha de pădure. Pădurea are suprafaţa de 100 ha, ea creşte cu 3,6 x 100 = 360 m3 în fiecare an. Parchetul anual va avea suprafaţă de 10 ha cu 36 m. Latura mică a parchetului va fi îndreptată contra vântului dominant.

Regenerarea parchetului se face din seminţele arborilor mărginaşi, mânate de vântul dominant. Această cantitate de lemn trebuie măsurată în fiecare an pe arbori în picioare şi cuprinde lemnul plin şi lemnul mărunt, lemnul tare şi lemnul moale, indiferent de specie şi categorie de întrebuinţare.

Suprafaţa exploatată nu e admis să fie mai mare decât 10 ha. Proprietarul va trebui să aştepte 90 ani până ce pădurea sa va produce noi parchete cu cinci clase de vârste reglementare, în rând de exploatare.

Acest timp, de 90 ani, se numeşte perioadă de aşteptare. Arboretele bătrâne care se exploatează în timp de 10 ani constituie sacrificiul de exploatare. Întreaga suprafaţă de 100 ha ia denumirea de suprafaţă în curs de regenerare, cu respectarea claselor de vârstă, în vederea unui amenajament.

Metoda: pădure permanentă, exploatată în grădinărit

Lucrarea de reglementare a tăierilor poate să primească şi o altă formă. După stabilirea posibilităţii de 3,6 m /an/ha pădurii i se poate aplica tratamentul codrului cu tăieri în grădinărit. Aceste tăieri se vor aplica anual pe întreaga suprafaţă de 100 ha. Aici intră arborii accidentaţi, căzăturile de vânt, cei atacaţi de insecte şi de ciuperci, produse care nu depăşesc posibilitatea de creştere anuală de 3,6 m3/ha/an x 100 =360 m3. Dacă produsele accidentale depăşesc posibilitatea anuală a pădurii la 100 ha, aceasta se socoteşte în m3 şi în perioada de aşteptare pentru proprietar.

Când masa lemnoasă anuală e mai mică de 360 m3, ea poate fi întregită prin exploatare de arbori sănătoşi de pe întreaga suprafaţă de 100 ha. În cazul acesta exploatarea se extinde pe întreaga suprafaţă de 100 ha şi se scoate anual posibilitatea de 360 m3, cât creşte această pădure, la an, pădurea ia denumirea de pădure permanentă, cu posibilitate pe întreaga suprafaţă.

Mecanismul de extragere a posibilităţii de pe întreaga suprafaţă de 100 ha

În fiecare an se vor extrage mai întâi arborii accidentaţi, atacaţi de insecte şi de ciuperci. Când aceştia nu acoperă masa posibilităţii de 360 m3 anual, se va trece la marcarea arborilor sănătoşi – fag, brad, salcie căprească, scoruş cu arbori de mică valoare. Arborii se vor marca, se vor controla şi se vor extrage grădinăreşte, repartizaţi uniform pe întreaga suprafaţă. Producerea golurilor în masiv se va evita, după posibilitate. Golurile mici se regenerează de la sine prin seminţele ce cad din arborii bătrâni.

Cuprinsul regulamentului de exploatare

Un regulament de exploatare cuprinde următoarele părţi esenţiale: studiul staţiunii şi al speciilor forestiere, care formează obiectul pădurii în reglementare, stabilirea consistenţei medii a pădurii, calcularea posibilităţii pădurii după tablele de producţie raportată la consistenţa medie a pădurii, harta pădurii cu curbe de nivel, care arată direcţia tăierilor şi a vântului dominant.

Întrebări la amenajarea pădurilor şi la susţinerea tezei: ce se înţelege prin 0,5 molid, 0,3 brad, 0,2 fag şi alte foioase, ce înţelegem prin consistenţa pădurii, prin exploatări neregulate, care este volumul creşterilor medii la ha, ce este regulament de exploatare şi ce cuprinde, planul de exploatare şi de regenerare, studiul staţiunii unei păduri, tabelele de producţie generale şi locale, clasa de fertilitate a solului, creştere medie anuală/ha, felurile de creştere la o pădure, modul cum se procedează la reglementarea exploatării unei păduri fără amenajament.