Realizarea obiectivelor majore şi a măsurilor tehnice privind gospodărirea intensivă a fondului forestier, exploatarea sa raţională, ca şi valorificarea superioară a masei lemnoase, sunt posibile numai în condiţiile existentei unei reţele de căi de transport permanente, care să asigure accesibilitatea integrală a produselor principale şi secundare şi a întregii păduri în ansamblu. Dezvoltarea reţelei de drumuri auto în interiorul pădurii, în concordanţă cu necesităţile de deschidere şi de producţie ale acesteia, este menită să faciliteze lucrările silviculturale şi cele de pază şi de protecţie a pădurii şi, în acelaşi timp, să asigure accesul mijloacelor de transport la o distanţă cât mai corespunzătoare, tehnic şi economic, de locurile de fasonare a lemnului. Prin scurtarea distanţelor de apropiat se contribuie, pe de o parte, la reducerea prejudiciilor provocate solului, seminţişului şi arborilor rămaşi in picioare, iar pe de altă parte la diminuarea pierderilor de exploatare.

Corespunzător acestor cerinţe, pădurile judeţului Suceava s-au dotat, pe parcursul timpului, cu o întinsă reţea de drumuri forestiere pentru circulaţia autovehiculelor. In conformitate cu documentaţia de predare-primire a fondurilor fixe, elaborată în anul 1994, odată cu trecerea drumurilor forestiere de la fosta regie de exploatare a lemnului „Estrel” la Regia Autonomă Romsilva, fondul forestier al judeţului Suceava, în suprafaţă de 437.838 ha, dispune de următoare reţea de transport:

– drumuri forestiere: 2.438,7 km

din care în pădure:2.319,1 km

– drumuri publice în pădure: 442,9 km

– drumuri industriale în pădure, altele decât cele forestiere: 74.0 km

Total drumuri în pădure: 2.836,0 km

Drumuri forestiere în afara pădurii: 119.6 km

Căi ferate forestiere: 128.4 km

TOTAL: 3.084,0 km

O primă constatare este aceea că deschiderea masivelor păduroase este asigurată, în primul rând, prin drumuri forestiere, a căror lungime în interiorul pădurii reprezintă 78,2% din lungimea totală a căilor de transport. Abia după aceea urmează ca pondere drumurile publice (15%), căile ferate forestiere (4,3%) şi drumurile industriale (2,5%). Drumurile forestiere amplasate în afara perimetrului pădurii sunt drumuri de legătură cu reţeaua publică de transport.

Repartizarea căilor de transport pe ocoale silvice se prezintă în tabelul 1. Ocolul Silvic Tomnatic, care aparţine de I.C.A.S., a fost evidenţiat distinct.

Din prelucrarea datelor rezultă că indicele mediu de desime al reţelei de transport, care ia in considerare numai căile din interiorul pădurii, este de 6,8 m/ha, fiind astfel superior indicelui mediu pe ţară (6,2 … 6,3 m/ha). Dacă se iau în considerare numai căile forestiere de transport, atunci indicele de desime al acestora este de 5,6 m/ha.

Prin reţeaua de drumuri existentă se deschide o suprafaţă păduroasă de 350.980 ha, ceea ce se reflectă într-un indice de accesibilitate al pădurii de 80,2%, stabilit pentru o distanţă medie de colectare de 1,2 km.

Această extindere a reţelei de drumuri, pe lângă faptul că nu asigură accesibilitatea întregului teritoriu forestier, conduce şi la distanţe de apropiat încă prea mari. Astfel dacă în zona accesibilă distanta medie de apropiat este de 1,2 km, ceea ce corespunde, în linii mari, sistemei de maşini folosite actualmente la noi în tară în colectarea lemnului, în afara zonei accesibile distantele de apropiat sunt mult mai mari (2,5…3 km), ceea ce împiedică aplicarea corectă a prevederilor din amenajament, conduce la suprasolicitarea zonelor accesibile, deteriorează starea fitosanitară a arboretelor şi determină cheltuieli mari în activitatea de exploatare a lemnului. Distanţa medie de apropiat pe ansamblul zonelor păduroase ale judeţului este de 1, 7 km.

Reţeaua de transport, după cum se observă din tabel, nu este uniform distribuită pe întreg cuprinsul fondului forestier, ea prezentând variaţii sensibile de la un ocol silvic la altui (şi chiar în cuprinsul aceluiaşi ocol silvic de la o unitate de producţie la alta).

Astfel, pe ocoale silvice, indicele de desime variază între 9,5 m/ha la O.s. Fălticeni (valoare la care contribuie substanţial cei 23,5 km de drumuri publice) şi doar 3,2 m/ha la O.s. Adâncata (unde reţeaua de transport este alcătuită numai din drumuri forestiere). Reţele de transport relativ bine dezvoltate cantitativ posedă şi ocoalele silvice Moldoviţa (8,6 m/ha, având şi c.f.f.), Breaza (8,1 m/ha), Panaci (8,0 m/ha), iar reţele mai puţin dezvoltate se întâlnesc în ocoalele silvice Iacobeni (3,7 m/ha) şi Putna (4,3 m/ha, numai drumuri forestiere).

In ceea ce priveşte indicele de accesibilitate al pădurii, acesta depăşeşte 90% la ocoale silvice Fălticeni, Gura Humorului, Stulpicani Marginea şi Suceava şi se află sub 65% la ocoalele Vama, Iacobeni şi Broşteni.

Trebuie subliniat că între indicele de desime şi cel de accesibilitate nu există o concordanţă deplină, deoarece intervine întotdeauna şi calitatea deschiderii, care poate face ca o reţea mai puţin densă, dar mai bine distribuită pe suprafaţa pădurii, să asigure o accesibilitate mai mare. O oarecare imagine asupra calităţii deschiderii ne poate oferi, între anumite limite, raportul dintre indicele de desime (D) şi cel de accesibilitate (A). Cu càt acest raport (D/A) este mai mic, în condiţiile unei desimi acceptabile, cu atât reţeaua de transport este mai bine distribuită în cuprinsul pădurii şi deci superioară calitativ.

Din acest punct de vedere rezultă, din analiza datelor, că ocoalele silvice Gura Humorului, Marginea şi Stulpicani dispun de reţele de transport mai bine adaptate nevoilor de deschidere a pădurii, deoarece cu desimi de 5…6 m/ha se realizează accesibilităţi de peste 90%. Atrage atenţia şi O.s. Putna, unde pentru o desime relativ mică a reţelei de drumuri forestiere (4,3 m/ha) se realizează o accesibilitate relativ ridicată (77,3%). In schimb reţelele de transport din ocoalele silvice Dolhasca, Panaci şi Breaza. deşi au desimi de peste 8 m/ha, asigură accesibilităţi ale pădurii de numai 65…75%.

Unele aspecte pot fi scoase în evidenţă şi din analiza corelată a indicelui de desime (D, /n m/ha) şi a distanţei medii de apropiat (d, în metri), indicatori ce se află în relaţie matematică directă:

unde K este – coeficientul de colectare, respectiv un coeficient de corecţie, de adaptare la teren, care ţine seama de declivitatea, oblicitatea şi sinuozitatea liniilor de colectare, precum şi de desfăşurarea drumurilor auto. Teoretic, în cazul reţelelor studiate pe modele geometrizate. acest coeficient este cuprins între 0,25 şi 0,66, dar în condiţii de teren concrete poate fi mai mare şi decât 1. Pentru judeţul Suceava, unde marea majoritate a pădurilor se află amplasate în zona de munte, mărimea coeficientului K, în condiţiile unor reţele judicios dezvoltate, ar trebui să fie 0,7…0,8.

In realitate, pentru D = 6,8 m/ha şi d = 1700 m, rezultă:

ceea ce denotă, pe de o parte, că o parte din drumurile reţelei (publice şi industriale) s-au construit în lumina altor interese decât cele de deschidere a pădurii, iar pe de altă parte evidenţiază şi unele carente în modul de dezvoltare al reţelelor de drumuri forestiere prin prezenţa unor suprafeţe supradeschise în dauna altora rămase în afara deschiderii. Prezenţa suprafeţelor nedeschise, caracterizate prin distanţe de apropiat mari, atestă necesitatea dezvoltării în continuare a reţelelor de transport prin construirea de noi drumuri forestiere. 0 evaluare a necesarului în acest sens este posibilă prin intermediul relaţiilor (1) şi (2), care permit să se stabilească indicele de desime (D), care asigură accesibilitatea integrală a fondului forestier (A=100%), pentru o distantă medie de apropiat (d) de 1,2 km. Astfel:

Aceasta însemnă o sporire a indicelui de desime actual cu 2,8 m/ha, respectiv dotarea pădurilor judeţului Suceava cu încă 1226 km de drumuri forestiere, amplasate, evident în zonele neaccesibile (însă nedeschise suficient). Necesarul stabilit care satisface actualele condiţii din colectarea lemnului, reprezintă însă doar o primă etapă în acţiunea de dotare a pădurilor cu drumuri, deoarece tehnica de colectare se perfecţionează treptat, iar tendinţa generală este către reducerea distanţelor de apropiat, în vederea micşorării cheltuielilor de colectare-transport. Se urmăreşte ca, similar ţărilor din vestul Europei; să se conceapă şi să se extindă utilaje şi instalaţii de colectare care lucrează eficient pe distanţe scurte şi mijlocii (400…800 m), ceea ce solicită o reţea de transport mult mai deasă.

De fapt, dotarea pădurilor cu drumuri nu este numai o problemă tehnică, ci şi o problemă economică. In general, trebuie urmărită realizarea unei asemenea reţele de transport care să asigure cel mai scăzut cost în activitatea de colectare-transport. Din acest punct de vedere, „desimea optimă” reprezintă un indicator orientativ, de nuanţă pregnant economică. Ea se poate determina cu relaţia:

în care: D este indicele de desime, în m/ha; K – coeficientul de colectare; m – volumul de masă lemnoasă ce se extrage anual de pe unitatea de suprafaţă (recolta medie anuală), în m3/ha ; c – cheltuielile variabile pentru apropiatul unui m³ de masă lemnoasă pe distanţa de 1 m, în lei/m³ x m; d – amortismentul anual al investiţiei raportat la lungime, în lei/m; I – costul anual al lucrărilor de întreţinere, în lei/m de drum.

In vederea stabilirii elementelor de calcul, necesare aplicării relaţiei, s-a întreprins o documentare la Filiala Romsilva Suceava şi la I.F.E.T. Suceava. Cu unele marje de toleranţă, determinate în special de instabilitatea economică a perioadei pe care o parcurgem, s-a apreciat că se pot adopta în calcule următoarele valori: K = 0,7, valoare preconizată de literatura de specialitate pentru păduri amplasate, în cea mai mare parte, în ţinuturi de munte şi coline înalte; m = 2,27 m3 /an x ha, considerându-se că, în perspectivă, masa lemnoasă ce se va exploata anual va fi de 990.000 … 1.000.000 m3; c = 18 lei/m3 x m, valoare medie ponderată, şirurile de valori situându-se între 5 şi 50 lei/m3 x m; a = 400 leilm3 , corespunzător unor investiţii noi de 40 milioane lei/km şi unei norme de amortizare de 1 %; i = 346 lei/m, dedusă din faptul că în anul 1994 s-au cheltuit 844 milioane lei pentru întreţinerea a 2438,7 km de drumuri forestiere.

Introducând aceste date în formula desimii optime (relaţia 4) se obţine D = 19,6 m/ha, valoare ce trebuie considerată ca strict orientativă, deoarece poate suferi modificări datorită fluctuaţiilor de costuri şi a evoluţiei raportului dintre ele.

Oricum, apare evident că acţiunea de dotare cu drumuri a pădurilor judeţului Suceava trebuie continuată în ritm susţinut, cu tot efortul financiar pe care îl solicită.

Bibliografie

Bereziuc, R., Opriţă, V., Olteanu, N., 1987. Reţele de drumuri forestiere. Ed. Ceres. Bucureşti.

*** 1990 : Studiul de prognoză privind dotarea cu căi de transport a întreprinderilor forestiere de exploatare şi transport în perioada 1991-1995. I.C.P.I.L. Bucureşti.

*** Documentaţia de predare-primire a fondurilor fixe, încheiată în anul 1994 între ”Estrel” şi ”Regia Autonomă Romsilva”.

Summary: Endowment with forestry rouads of the Suceava County woods

The necessity of endowing woods wth roads is outlined, and in table 1th situation of the permanent transportation ways of Suceava County is presented. The density index of the existant network is analysed (average vatue 6.8 m/ha), as well as woods accesibility (average value 80,2%). It is determined, that in oder to obtain 100% accesibility for an average closeness of 1,2 km, 1226 km more of forestry roads have to be built. The optimum density of the permanent transportation way network is of 19,6 m/ha.