BUCOVINA FORESTIERĂ serie nouă. Anul VII, nr. 1-2/1999

BOTNARIUC, N., 1999. Evoluţia sistemelor biologice supraindividuale. Editura Universităţii din Bucureşti. 216 p., 3 fig., 6 tab., 258 ref. bibl.

Lucrarea, aparţinând unuia din cei mai reputaţi specialişti români din domeniul ecologiei, aduce noi concluzii, pe baza unei documentări din literatura de specialitate de ultimă oră, în complexa problematică a evoluţiei sistemelor biologice. Sunt expuse, între altele, trăsături nou identificate ale acestora: autoorganizarea, haosul determinist, caracterul fractal, rolul simbiogenezei în procesul evoluţiei, mobilurile şi căile de evoluţie a populaţiilor sub aspect organizatoric, precum şi aspecte mai dificile, ca cele legate de evoluţia propriu-zisă a ecosistemelor. În sensul acesta, se subliniază într-o nouă abordare aspecte precum: diferenţa existentă între succesiunea ecologică şi evoluţia ecosistemelor, identificarea drept moment al declanşării evoluţiei, în sens strict, a fazei de maturitate (climax), abordarea, de asemenea ecosistemică, a selecţiei naturale.

Conţinutul este structurat în două părţi; partea întâi include patru capitole, în primul fiind prezentate principalele noţiuni şi modul general de abordare a problemelor, precum şi aspecte legate de însuşirile sistemelor biologice şi de organizarea ierarhică a lumii vii. Capitolele 2-4 prezintă evoluţia sistemelor biologice supraindividuale, evoluţia organizatorică a populaţiei şi socialitatea. Partea a doua a lucrării - "Relaţiile interspecifice - sursă a biodiversităţii şi a evoluţiei ecosistemelor"; corespunde capitolelor 5-9 din lucrare, în care sunt tratate: succesiunea şi evoluţia ecosistemelor, competiţia, relaţiile prădător-pradă, simbioza mutualistă şi selecţia naturală.

Lucrarea se adresează studenţilor şi tuturor celor interesaţi de ecologie, cu siguranţă într-o abordare modernă a domeniului, mai ales că lucrarea este susţinută şi de o bogată bibliografie, în care aproape jumătate din lucrări sunt apărute în ultimii zece ani.

THIMONIER, ANNE, 1998. Variabilite spatio-temporelle des depôts atmospherique d’elements mineraux sous hêtraie (Variabilitatea spaţio-temporală a depunerilor atmosferice ale elementelor minerale sub arborete de fag). Schweiz. Z. Forstwes., 149, 8, p. 585-614, 18 fig., 4 tab., 30 ref. bibl.

Lucrarea are ca obiective principale estimarea depunerilor atmosferice într-un arboret omogen de fag şi stabilirea variabilităţii acestor depuneri în spaţiu şi timp.

S-au determinat cantităţile şi parametrii apelor de precipitaţii (NH₄⁺, NO₃^-, SO₄^2-, H⁺, Ca⁺, Mg²⁺, Na⁺, K⁺) colectate în teren liber şi sub coronamentul arborilor, în perioada 1994-1996. Variabilitatea spaţială sub coronament s-a studiat folosind 16 captatori cilindrici.

În ceea ce priveşte variaţia temporală a depunerilor, s-a pus în evidenţă dinamica sezonieră a unor elemente. Variaţia spaţială s-a relevat prin diferenţele existente între cantităţile şi concentraţiile precipitaţiilor măsurate cu cei 16 captatori, precum şi diferenţele existente între captatorii instalaţi pe cei doi versanţi (nordic şi sudic).

S-au comparat depunerile atmosferice înregistrate în teren liber cu cele colectate sub coronament. Depunerile de sulf au fost relativ scăzute: 5,7 kg/ha/an în teren liber şi 10,9 kg/ha/an sub coronament (depuneri medii pentru cei 2 ani). Depunerile totale de sulf estimate au fost similare cu depunerile totale rezultate în urma aplicării modelului. Depunerile de azot au avut, în medie, valori de 11,0 kg/ha/an în teren liber şi de 17,4 kg/ha/an sub coronament. Având în vedere absorbţia directă a azotului în coronament, valorile obţinute reprezintă estimări grosiere ale depunerilor totale de azot. Valorile rezultate în urma aplicării modelului sunt ceva mai reduse decât cele estimate. Se apreciază că şi în condiţiile acestor estimări grosiere, depunerile totale de azot depăşesc valorile critice ale acestui element pentru arboretul studiat.

Chen, J., Bradshaw, G.A., 1999. Forest structure in space: a case study of an old growth spruce-fir forest in Changbaishan Natural Reserve, PR China (Structura pădurii în spaţiu: studiu de caz într-un molideto-brădet natural în rezervaţia naturală Changbaishan, R.P. Chineză) . Forest Ecology and Mana-gement. 120, 219-233. 2 tab., 7 fig, 45 ref. bibl.

Utilizarea tehnicilor de analiză spaţială integrate cu tehnologia GIS reprezintă o etapă modernă şi eficientă în analiza ecosistemelor forestiere şi managementul resurselor naturale. Materialul de faţă prezintă o tehnică interesantă de analiză a structurii spaţiale a ecosistemelor forestiere aplicată în cazul unul arboret natural pe bază de molid (Picea jezoensis) şi brad (Abies nephrolepis) din rezervaţia naturală a biosferei Changbaishan - R.P. Chineză. În articol se realizează, într-o primă etapă, o analiză a parametrilor structurali ai arboretului, eşantionat printr-o suprafaţă de probă de 100 m x 200 m, modelând prin tehnici de regresie neliniară legătura dintre diametrul de bază şi înălţime, respectiv diametrul coroanei.

Partea a doua a articolului prezintă o metodă de analiză a variabilităţii spaţiale, în plan orizontal şi în plan vertical, utilizând funcţia Ripley’s K din categoria metodelor de distanţă. Coroborată cu reprezentarea grafică, prin intermediul unui program informatic propriu şi sistemul GIS ARC/INFO, autorul realizează o analiză extrem de interesantă a semnificaţiei interacţiunii din cele trei straturi separate, având drept criteriu înălţimea, şi speciile componente, fiind analizate un număr de 144 de interacţiuni. Analiza variaţiei spaţiale a diversităţii ecosistemului, a mozaicului coronamentului, prin intermediul indicelui Shannon-Wiener, completează analiza spaţială a structurii arboretelor.

SCHROEDER, L.M., WESLIEN, J., LINDELÖW, A., LINDHE, A., 1999: Attacks by bark- and wood-boring Coleoptera on mechanically created high stumps of Norway spruce in the two years following cutting (Atacurile gândacilor de scoarţă şi ale celor xilofagi asupra cioatelor înalte de molid create în mod mecanic, în primii doi ani după tăiere). Forest Ecology and Management, 123: 21-30. 5 tab., 29 ref. bibl.

Lipsa lemnului mort în pădure poate pune în pericol existenţa a numeroase specii de insecte care - în mod normal - ocupă această nişă ecologică. In Suedia, din cele 1000 de specii de gândaci a căror existenţă depinde de lemnul mort, 400 sunt incluse în lista roşie fiind dispărute, în pericol, vulnerabile, rare sau în situaţia de a necesita îngrijire. Lucrarea de faţă şi-a propus să stabilească dacă, în cazul pădurilor de molid, o soluţie la această problemă ar putea fi lăsarea unor cioate înalte (peste 1 m) în par-chetele tăiate ras. Toate cele 410 cioate examinate au fost atacate de cel puţin o specie de insecte în primii doi ani după tăiere şi 95 % au fost atacate încă din primul an. Speciile cele mai frecvent întâlnite în cioate au fost Ips typo-graphus (L.), Pityogenes chalcographus (L.), Hylurgops palliatus (Gyll.), Orthotomicus spp., Trypodendron lineatum (Oliv.), Dryocoetes sp., Polygraphus poligraphus (L.), Tetropium spp. şi Monochamus sutor (L.). Atât perioada de tăiere, cât şi diametrul cioatelor influenţează în mod semnificativ colonizarea cioatelor de către gândaci. Ips typographus nu s-a găsit în cioatele rezultate în urma tăierii din toamnă a arborilor, în timp ce O. suturalis (Gyll.) şi O. laricis (F.) au infestat mai frecvent cioatele de toamnă, decât cele de primăvară. Ips typographus preferă cioatele cu diametru mai mare, în timp ce H. palliatus şi T. lineatum pe cele cu diametru mai mic. In cazul comparării cioatelor cu buştenii de molid, s-a constatat că I. typographus preferă buştenii, iar P. poligraphus, T. lineatum şi speciile de Tetropium preferă cioatele.

Pe baza acestor rezultate autorii ajung la concluzia că cioatele înalte create prin tăierea arborilor sunt - într-o anumită măsură - similare celor produse ca urmare a rupturilor de vânt sau de zăpadă, în ce priveşte atacul majorităţii insectelor de scoarţă şi al celor xilofage în primele două veri după apariţia cioatelor. Diversitatea speciilor de insecte ce colonizează cioatele este destul de mare şi aceasta poate fi sporită prin lăsarea unor cioate de diametru diferit, tăiate la date diferite şi situate în condiţii diferite. Ca urmare, cioatele mari create prin tăierea arborilor par a fi un "supliment"; acceptabil pentru a garanta supravieţuirea speciilor de insecte atunci când lemnul mort de mari dimensiuni, produs în mod natural, este în deficit. Totodată autorii subliniază faptul că lăsarea unor asemenea cioate nu ar conduce la creşterea riscului de vătămare a arborilor vii de către insectele care în mod obişnuit atacă şi arbori pe picior.

CHRISTIANSEN, E., KROKENE, P., 1999: Can Norway spruce trees be vaccinated"; against attack by Ips typographus? (Pot fi "vaccinaţi"; arborii de molid împotriva atacului de Ips typographus?). Agricultural and Forest Entomology 1, 185-187. 1 fig., 6 ref. bibl.

Lucrarea prezintă rezultatele unui experiment efectuat în sud-estul Norvegiei cu scopul de a verifica dacă inocularea arborilor de molid cu doze subletale de Ceratocystis polonica (Siem.) C. Moreau poate spori rezistenţa acestora la atacul ulterior al gândacilor de Ips typographus, care "vehiculează"; acest agent patogen. Faptul că mortalitatea în rândul arborilor martor atacaţi de Ips typographus (67 %) a fost aproape dublă faţă de mortalitatea în rândul arborilor trataţi (36 %) demonstrează că "injectarea"; este eficientă. Cu toate acestea, autorii sunt de părere că este improbabilă utilizarea în practică a vaccinării arborilor, excepţie făcând arborii ornamentali deosebit de valoroşi în situaţia în care sunt ameninţaţi de populaţii locale numeroase de gândaci de scoarţă. Experimentul are însă meritul de a contribui la o mai bună înţelegere a rolului pe care îl au arborii-gazdă în dinamica populaţiilor de gândaci de scoarţă.

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.