|
|
|
|
||||
Un principiu, un nume: prof. dr. dr. h. c. Mihail Prodan
la 85 ani
Fără îndoială, un
nume care nu spune prea multe majorității slujitorilor pădurii din România.
Ceea ce nu-i de mirare, căci profesorul Prodan și-a început activitatea în țară
încă înainte de ultimul război mondial.
Născut
la 22 octombrie 1912 la Cernăuți, și-a terminat studiile la Politehnica din
București, devenind apoi, în 1937, șeful Ocolului silvic Frasin din Bucovina.
După patru ani și-a văzut îndeplinit visul de a-și perfecționa pregătirea
profesională în Germania, țara silviculturii clasice. Aici nu a călcat mult
pe cărări deja bătătorite. După un scurt stagiu pe teren, și-a formulat unele
idei în două lucrări, pe care le-a prezentat profesorului Anton Röhrl de la
Facultatea de Silvicultură a Universității din Freiburg. Presupunem că susnumitul
dascăl nu a înțeles prea mult din cele scrise, dat fiind că erau redactate în
... românește. Cele expuse în text erau însă susținute și prin câteva formule.
După ce le-a examinat fugitiv, profesorul a exclamat: "Dumneata ești omul
meu"!1
Că profesorul Röhrl nu s-a înșelat în
alegerea "omului" o dovedesc rezultatele carierei universitare care a
urmat, anume :
- 1951 : Inventarierea arboretelor - tratat;
- 1954 : Profesor extraordinar la Universitatea din
Freiburg;
- 1961 : Biometrie forestieră - tratat;
- 1962 : Consilier științific;
- 1962 : Prelegeri (ca invitat) la Universitea din Istambul;
- 1965 : Ofertă (refuzată) la Universitea din
Viena;
- 1965 : Holzmesslehre (Dendrometrie) - tratat;
- 1967 : Medalia de onoare a Universității din Brno;
- 1968 : Dr. h. c. al Universității din Göttingen;
- 1969 :
Membru de onoare al Societății Forestiere din Finlanda;
- 1974 :
Membru corespondent al Academiei Italiene de Studii Forestiere din Florența;
- 1977 : Invitație în Brazilia și conferințe la diferite
universități;
- 1981 : Premiul de onoare al Fundației pentru Biometria
Forestieră, Göttingen;
- 1983 : Medalia de merit clasa I a Republicii Federale
Germania;
- 1992 : Membru de onoare al Societății "Progresul
Silvic" din România;
- 1993 : Premiul G.L. Hartig al Fundației Hartig,
Wiesbaden;
- 1993 : Invitație în Chile și conferințe la Santiago de
Chile și Valdivia de Chile;
- 1994 : Membru de onoare al Academiei pentru Științe
Agricole și Silvice din România.
Concludent pentru modul atotcuprinzător de gândire al profesorului Prodan
este o alocuțiune2 rostită în 1975
la Freiburg. Nu putem schița aici decât esențialul.
Baza
de plecare este un principiu din termodinamică, anume legea entropiei. Aceasta
poate fi definită și ca legea ireversibilității proceselor naturale. Din sus-numitul principiu se poate deduce
și imperativul unei silviculturi durabile, folosindu-se numai creșterile
anuale. Omul trebuie să fie totodată conștient că orice activitate
silviculturală dezlănțuie o serie de procese ireversibile și imprevizibile. De
altfel, principiul ireversibilității este de importanță determinantă și în
ecologie, economie, stări sociale etc. Toate aceste discipline se întrepătrund,
se împletesc, se condiționează reciproc, formând un tot indivizibil.
Silviculturii îi revine meritul de a fi sesizat la timp interdependența dintre
ecologie și economie și de a fi stabilit bazele unei gospodăriri adecvate,
folosindu-se de statistică, de calculul probabilităților, apoi de biometrie.
In concluzie, se poate afirma că principiile și metodele pe care se bazează
o silvicultură durabilă pot servi de îndreptar și celor preocupați de soarta
omenirii de pe aeronava "Pământ". De unde și datoria slujitorilor
pădurii de a se împotrivi la orice "crimă ecologică"3.
Nu-i
deci de mirare că profesorul Prodan a urmărit cu un interes deosebit
controversele duse pe tema privatizării, atât în Germania, cât și în România.
Tabloul
"omului" Prodan ar rămânea însă numai pe jumătate isprăvit, dacă
ne-am mărgini numai la meritele sale în domeniul silviculturii, merite pe care
dânsul le contestă categoric: "...prelegerile mele, vai de ele!".
Dacă ar fi să-l credem, am ajunge la concluzia că toți acei care i-au acordat
titluri, premii, medalii au făcut-o în necunoștință de cauză !
Totodată este adevărat că profesorul Prodan a împărtășit studenților
săi nu numai formule și ecuații. Căci cum se poate explica ropotul de aplauze
din aula Universității4, când i s-a pronunțat numele, pe când "omul" Prodan stătea modest
într-un colț al sălii ?
Semnificativ
este și un episod pe care l-a
trăit autorul acestor rânduri. Auzind de Prodan, șeful Ocolului silvic Kandern
din Pădurea Neagră a reacționat ca și cum ar fi fost electrizat:
"Cum, ai fost și dumneata student de-al lui Prodan
? Cum îi merge ? Ce știi despre el ? Spune-mi cu ce te pot ajuta ? Pentru Prodan
fac orice !"
Să
nu mai vorbim că numele lui Prodan mi-a netezit drumuri și în Turcia ...
Confruntat
cu aceste fapte, Prodan rămâne ... tot Prodan. Adică se
"desvinovățește" : "Nu am făcut nimic altceva, decât să mă
comport cu studenții mei așa cum ar fi făcut-o și profesorii mei". Și
numește pe V. N. Stinghe, pe Marin Drăcea, pe D. A. Sburlan pe Dem. Drâmbă, pe
Const. C. Chiriță, pe C. C. Georgescu, pe Gr. Eliescu. Nu uită nici pe Marin
Rădulescu ("Mărinică"), omul terenului.
1Episod
reletat de însuși Prof. Prodan, cu ocazia unei festivități publice.
2"Verpflichtung
der Forstwirtschaft und der Forstwissenschaften" - cuvântare ținută în
octombrie 1975, cu ocazia așa-numitei "Săptămâni Universitare".
3Directorul Direcției Silvice Suceava,
Gh. Flutur, referitor la legea 18 (cf. Monitorul
de Suceava, 11 august 1997)
4Cu ocazia unei festivități, la 17
iunie 1997
Autorul:
dr.
rer. nat. Aurel Teușan, Ettenheim - Germania
| Copyright Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate. | |