RECENZII

PRODAN, M., PETERS, R., COX, F., REAL, P., 1997: Mensura forestal (Măsurători forestiere). Serie investigacion y educacion en desarrolla sostenible 1. IICA & BMZ/GTZ, San José, Costa Rica. 586 p., 134 fig. şi foto., 103 tab., 1207 ref. bibl.

Lucrarea este prima care apare în seria "Cercetări şi educaţie pentru dezvoltare susţinută" publicată de Institutul Interamerican de Cooperare în domeniul Agriculturii (IICA) şi de Societatea Germană pentru Colaborare Tehnică (GTZ). Ea este elaborată de renumitul profesor emerit al Universităţii din Freiburg, Dr. h. c. Michail Prodan, care semnează şi prologul cărţii, împreună cu alţi trei profesori de la trei universităţi din Chile.

Punctul de plecare în realizarea acestei adevărate opere îl reprezintă lucrarea profesorului Prodan, devenită deja clasică: "Holzmesslehre", apărută în 1965 la editura J.D. Sauerländer din Frankfurt am Main,  dar aceasta nu este o simplă traducere în spaniolă a lucrării respective, ci o sinteză a cunoştinţelor ce provin atât din cartea menţionată, cât şi din experienţa şi literatura latino-americană în domeniu.

Lucrarea cuprinde 7 capitole. In capitolul introductiv se face o scurtă incursiune în istoria acestei discipline şi se prezintă simbolurile utilizate în conformitate cu recomandările IUFRO, precum şi unităţile de măsură principale cu echivalentul lor folosit în America Latină.

Capitolul al doilea, intitulat "Măsurarea arborilor individuali",  abordează atât măsurarea caracteristicilor arborilor şi produselor (diametru, înălţime, grosimea scoarţei, creşterea în diametru, diametrul coroanei, suprafaţa de bază, forma, volumul), cât şi estimarea acestora cu ajutorul diferitelor funcţii.

În cel de-al 3-lea şi cel mai amplu capitol: "Măsurarea prin eşantioane", sunt prezentate unităţile de eşantionaj (unităţi probabilistice şi neprobabilistice, relaţiile dintre mărimea loturilor şi variabilitate etc.), proiectarea eşantionajului, optimizarea inventarierilor, determinarea parametrilor eşantionului şi măsurarea suprafeţelor.

"Staţiunea şi productivitatea" este titlul celui de-al 4-lea capitol în care, după unele scurte referiri la caracterizarea staţiunii prin interemediul complexului sol-climă şi respectiv pe baza parametrilor eşantionului, se prezintă curbele indicilor staţionali (claselor de producţie), modele de estimare a indicilor staţionali pe baza factorilor de mediu, indicii de productivitate, estimarea indicelui staţional al eşantionului şi proiectarea (prognozarea) creşterii în înălţime.

Indicii de densitate ai arboretului şi structura eşantionului sunt problemele abordate în capitolul 5 intitulat "Densitatea şi structura", iar tipurile, procentele şi modelele de creştere, precum şi tabelele de producţie sunt discutate în capitolul "Producţia şi creşterea".

In capitolul final sunt tratate aspecte privind utilizarea fotografiilor aeriene în inventarierile forestiere. De asemenea sunt incluse unele noţiuni despre sistemele de informaţii geografice (GIS) şi despre sistemul de poziţionare globală prin satelit (GPS). Scrisă într-un stil foarte concis şi clar, lucrarea se adresează în primul rând studenţilor de la facultăţile de silvicultură, dar şi specialiştilor din producţie şi cerectare.

Ing. Nicolai Olenici

KRONFUSS H., 1997: Das Klima einer Hochlagenaufforstung in der subalpinen Höhenstufe - Haggen im ellraintal bei St. Sigmund, Tirol (Periode 1975-1994). FBVA-Berichte; Schriftenreihe der Forstlichen Bundesversuchsanstalt Wien. Nr. 100. 331 p.  

Ampla documentare „Clima unei plantaţii în etajul subalpin - Haggen im Sellraintal bei St. Sigmund, Tirol (1975-1994) reprezintă o sinteză a datelor climatice pe o perioadă de 20 de ani, ce constituie baza informaţională pentru stabilirea corelaţiilor între climă, creşteri şi alte procese biologice ale unei plantaţii efectuate la altitudini cuprinse între 1700 şi 2200 m. 

Făcând obiectul unor proiecte de cercetare pe o perioadă de peste 20 de ani, rezultatele reprezintă rodul colaborării dintre Institutul Federal de Cercetări Forestiere şi Administraţia Silvică Tirol, având drept obiectiv principal prevenirea torenţilor şi a avalanşelor. Măsurătorile climatice au fost făcute de două staţii meteorologice, una situată în plantaţie şi una în teren liber. Datele au fost grupate în două blocuri. Blocul termic cuprinde următoarele elemente: strălucirea soarelui, radiaţia globală, temperatura aerului, a solului, viteza şi direcţia vântului, iar blocul hidric include date referitoare la: umiditatea aerului, presiunea atmosferică, precipitaţii, evaporaţie, bilanţul hidric şi fenologia.

Sub raport meteorologic, lucrarea a constituit o premieră, căci în 1974 nu exista aparatura înregistratoare utilizabilă în prezent. Datele sunt prezentate fie sub formă de grafice, fie sub formă de tabele şi reprezintă o bază de date foarte importantă. Aceasta poate constitui un exemplu sub raportul organizării şi utilităţii ei. Totodată, poate permite comparaţia cu alte staţiuni de mare altitudine, inclusiv din zona subalpină carpatină.

Dr. ing. Radu Cenuşă

BADEA O., PĂTRĂŞCOIU N., GEAMBAŞU N., BARBU I., BOLEA V., 1998: Forest condition monitoring in Romania (Monitoringul stării pădurilor din Romania). Office National des Forêts, Départment des Recherches techniques. 62 p., 54 fig., 47 tab., 65 ref. bibl.

Lucrarea reprezintă o sinteză a datelor recoltate în cele două reţele, naţionale şi europene de monitoring nivelul I, precum şi în suprafeţele de monitoring intensiv (nivelul II) cu privire la starea pădurilor din ţara noastră în intervalul 1990-1996. Ea cuprinde 4 capitole. In capitolul introductiv sunt prezentate principalele caracteristici ale fondului forestier românesc şi ale reţelelor de monitoring de nivelul I şi II. Capitolul II prezintă reţeaua naţională de monitoring (2x2 şi 2x4 km) din mai multe puncte de vedere, şi anume: alcătuire; parametri estimaţi în suprafeţele de probă şi metodele utilizate în acest scop; rezultatele privind evoluţia stării pădurilor apreciată prin intermediul defolierii arborilor şi a gradului de decolorare a frunzişului în anii 1990-1995, precum şi rezultatele privind optimizarea acestei reţele.  Cel de-al 3-lea capitol cuprinde rezultatele obţinute în reţeaua europeană cu privire la dinamica defolierii arborilor şi a decolorării frunzişului şi unele rezultate privind monitoringul solurilor forestiere. Capitolul 4 este dedicat monitoringului intensiv. Pentru suprafeţele permanente de monitoring intensiv  se prezintă nu doar starea coroanelor arborilor, ci şi evoluţia creşterii radiale şi în suprafaţă de bază, în funcţie de clasa de defoliere, la diferite specii de arbori, starea solurilor şi depunerile atmosferice în unele dintre ecosistemele considerate reprezentative pentru monitoringul intensiv şi nutriţia molidului în Carpaţii româneşti.

Publicată în limba engleză şi cu rezumat în limbile franceză, germană şi română, lucrarea este menită să facă cunoscut Europei efortul României de a se alinia la cerinţele privind supravegherea stării ecosistemelor fo-restiere. Totodată, ea poate constitui un instrument util, pentru factorii de decizie din România, în elaborarea strategiilor vizând mediul înconjurător în general şi patrimoniul forestier în special. Nu în ultimul rând, lucrarea este utilă tuturor celor interesaţi de starea de sănătate a pădurilor noastre şi de evoluţia acesteia în ultimul timp.

                                                                                                                             Ing. Nicolai Olenici

SALISBURY A.N., LEATHER S.R., 1998: Migration of larvae of the large pine weevil, Hylobius abietis L. (Col., Curculionidae): possible predation a lesser risk than death by starvation (Migrarea larvelor de Hylobius abietis: prădătorismul potenţial este un risc mai mic decât cel al morţii prin inaniţie ?) J. Appl. Ent. 122, 295-299.

In cadrul unor experimente de laborator s-a studiat capacitatea larvelor de Hylobius abietis de a migra prin sol şi riscul la care acestea se expun în timpul deplasării de la o rădăcină la alta. S-a ajuns la concluzia că larvele migrează de la o sursă de hrană la alta şi că migraţia favorizează o rată mai mare de supravieţuire, deşi în timpul deplasării prin sol o parte din larve sunt consumate de gândacii de Pterostichus madinus (Carabidae). Sunt necesare experimente în teren pentru a verifica aceste concluzii.

Ing. Nicolai Olenici

Coman şova: Nevoia de alb. Versuri. Editura Eminescu, Bucureşti, 1996, 170 pagini, 125 poezii + 1 poem, încadrate în 6 secvenţe (capitole), studiu introductiv semnat de criticul literar Nicolae Balotă.

            Pe drept cuvânt, mulţi se vor întreba ce caută o carte de versuri cu tematică nesilvestră în paginile unei reviste de strictă specialitate. Răspunsul nu este greu de dat : pe lângă aceea că poetul este silvicultor la origine (absolvent al liceului silvic din Roznov, fiu de maistru de exploatări forestiere), pădurea, peisajul împădurit constituie pentru el o permanentă sursă de inspiraţie, un topos cu certe valenţe etico - estetice pe care nu uită să le valorifice în majoritatea creaţiilor sale artistice. Vedem aici nu numai o continuitate de profesii şi activităţi silvestre, ci mai ales nevoia de a găsi în pădure un refugiu, un spaţiu de referinţă pur şi frumos, în care sufletul zbuciumat al autorului găseşte alinare şi se scufundă în apele uneori limpezi, alteori difuz lăptoase ale visului, satisfăcându-şi nevoia existenţială de alb. Prin aceasta, prin gândul său imaculat, Coman Şova  aparţine silviculturii şi face parte din perimetrul estetic al acesteia.

            Bun cunoscător al pădurii, privită ca fenomen ecologic şi psihosocial, poetul mânuieşte cu măiestrie noţiunile ştiinţifice, creând atmosferă şi peisaje de o tulburătoare introspecţie, mizând pe efectele consonantice şi de transferare a limitelor şi perspectivelor prin intermediul speciilor forestiere :

            "cerul se sprijină pe doi plopi/ şi pe nesomnul meu/ aşteptarea e nesfârşită/ ah pulsul/ frunzele sunt nerebdătoare/" (Din Cercuri concentrice) şi

            "Pădurile visate îmi umbresc trupul/ până dincolo de da/ văd ape plutind aburos în văzduh/ fantome ale cailor albi/ galopând/ în umbra pădurilor din sânge/ până dincolo de nu"/ (Din Peisaj).

            Şi în continuare, subliniind evanescenţa depărtărilor fumurii :

            "Mă poate cuceri privirea unei trecătoare/ pădure subţire de  fum şi apus"/ 

(Din Destăinuire).

            Dar poetul este şi un ecolog de excepţie, şi aceasta nu numai intuitiv, exprimând în puţine versuri adevăruri pe care nu le pot cuprinde laborioase lucrări de specialitate :

            "Cineva vrea să sperie aerul/ pe care-l respir/ vrea să ridice nori de stârvuri/ înaintea plămânilor mei/ vrea să-mi bea anotimpurile/ cu arbori cu tot"/  (Din Ameninţare).  Sau:

            "In mijlocul naturii, al oraşelor/ în preajma zgomotelor/ în întunericul din jur/ în lumina feerică/ aplecat peste vreo vârstă trecătoare/ ... în plămânii mei respirând arbori/ E ea"/ (Din In nori).

            Poet instruit în şcolile silvice, Coman Şova nu prezintă pădurea la modul general, ca totalitate, ci ca pe o entitate bine individualizată, cu geografie proprie, constituită din arbori care poartă un nume distinct. Ea poate fi de aceea uşor localizată, ca la Eminescu, Sadoveanu, Labiş şi alţii. Iată câteva exemple :

            "Pădurile de brazi nu se înalţă/ Din sămânţă de iarbă"/ (Din Amprente);

            "Vom călca umbra paltinilor în picioare/ ca pe toţi anii aceştia/ şi vom ajunge ţinându-ne de mână/ în spatele nopţii"/;  "Putem întârzia privindu-ne/ E un pustiu de mesteceni tăcut"/ (Din Putem întârzia);

            "Visez un loc de  pace cu animale blânde/ cu pini stufoşi cu ace argintii"/ (Din Visez un loc);

            "Cad ramuri de tisă peste patul de nuntă"/ (Din Nunta de aur).

            Vocaţia ecopeistemologică nu se opreşte aici. Poetul surprinde degradările de mediu, pe care le urmăreşte până la ecourile lor metaspaţiale şi ne introduce într-o erotică deformată, bântuită de spaime şi viziuni eshatologice, echivalând cu izgonirea dintr-un paradis terestru :

            "...ne ciocneam unul de altul/ ne izbeam de arbori, de pietre/ de animane de umbre de ţipete de cucuvăi/ De teamă şi disperare/ am apucat mâna călăuzei/ era rece/ străină/ de lemn"/  (Din Călăuza);

            "Sunt copac de alee/ ... singura mea bucurie/ când îndrăgostiţii/ rup flori şi ramuri/ şi aruncă după fructele mele/ cu pietre"/ (Din Copac de alee).

            Speranţa nu este cu totul pierdută. Există o cale de regenerare : ea stă în nevinovăţia copiilor.

            "In mâinile copiilor/ lemnul înverzeşte din nou" (Din  Reînviere).

            Nu putem încheia seria exemplificărilor fără a sublinia o dimensiune insolită şi extrem de interesantă a poeticii dorului de alb (Kalilencestre) : aceea de estetician silvic. Redăm de aceea aproape integral poezia "Vis de tumbe", atât pentru frumuseţe, cât şi pentru faptul că poate fi considerată un comentariu la o estetică a pădurii:

            "Am văzut o pădure în marş/ pe asfalturi fierbinţi/ O pădure de foioase şi conifere/ cu galerii nesfârşite de păsări/ invadase oraşul/ Un fagus silvatica/ îşi rezema coatele pe Intercontinental/ Păsările dirijau autobuzele/ troleibuzele taximetrele şi furgonetele/ spre linia de centură/ sămânţa plopilor piramidali/ începuse să vorbească/ în răsuflarea trecătorilor/ pe umerii statuilor de bronz/ între vorbe/ pe toate scările de marmură şi neon/ pe fumul ţevilor de eşapament/ în părul despletit al detelor/ Din cinematografe ieşeau/ paduri tinere de mesteceni/ alimentele erau pline/ de fructe sălbatice/ şi ouă de dropii/ Pe bulevard/ pinii/ înălţau un castel de cetini/ pe coloanele dorice/ în mijlocul pieţii/ stejarii/ ridicau un monument/ cât un anotimp ploios/ fără umbră"/

            Deşi pădurea este iubită solar,  ca-n basmele populare, nicăieri nu se spune explicit acest lucru, discreţia fiind, după părerea lui Nicolae Balotă, o trăsătură fundamentală a poeziei lui Coman Şova. La fel ca în folclor, autorul preferă să se exprime prin alte dimensiuni, mai semnificative. Pentru el pădurea este mare, frumoasă, mitopoetică şi de nepătruns, polarizând într-un topos nediferenţiat şi infinit, deopotrivă lumini şi umbre, viaţă şi moarte, iubire şi dezamăgire, fericire şi durere, împlinire şi nonexistenţă. Este o undă de lirism kaloerotic ce vine din adâncuri, de dincolo de eul interior, aducând la suprafaţă seva pădurilor verzi, cu atmosfera lor de vis şi eternă iubire.

Iubirile lui Coman Şova, numai aparent carnale, conţin parfumul cetinii de brad şi satisfacţia de a fi muşcat din fructele cunoaşterii. Este o cunoaştere ajutată de pregătirea profesională, dar care o depăşeşte pe aceasta, izvorând din substratul autohton geto-dac.

Considerăm aceasta ca fiind coodonata definitorie a spiritului său creator, de poet al unui eros silvanesc purificator. Este un silvanism organic, de substanţă, nu aparent şi decorativ. Să nu uităm că Piatra Neamţ, oraşul în care a copilărit  poetul este amplasat într-un cadru natural feeric, împresurat de bătrâni codri de aramă.

Dr. ing. Constantin Bândiu

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.