Din preocupările învăţământului superior silvic

Susceptibilitatea arborilor de brad (Abies alba Mill.), afectaţi de debilitare, la atacul insectelor asociate fructificaţiei (rezultate preliminare)

- Nicolai Olenici

Valentina Olenici -

          1. Introducere

Se cunoaşte de multă vreme faptul că debilitarea arborilor favorizează colonizarea lor de către anumite grupe de insecte, cum ar fi cele din familia Scolytidae. Asemenea insecte au fost denumite dăunători secundari tocmai pentru faptul că atacul lor se produce după ce acţionează alţi factori ce determină debilitarea arborilor. Există însă şi cercetări care arată că şi aşa-zişii dăunători primari, în special insectele defoliatoare, sunt favorizaţi în dezvoltarea lor de o stare fiziologică mai precară a arborilor (diferiţi autori citaţi de Szujecki, 1987), după cum există şi situaţii care atestă că performanţele biologice ale insectelor sunt superioare când se hrănesc pe plante viguroase (Larsson, 1995).  In lucrarea de faţă noi ne-am propus să studiem în ce măsură debilitarea arborilor influenţează un grup aparte de insecte, şi anume cele care se hrănesc cu seminţe (seminifage) sau cu ţesuturi ale conurilor şi cu seminţe (conoseminifage) de brad (Abies alba Mill.).

2.   Materiale şi metodă

Pentru efectuarea cercetărilor s-au ales două arborete de brad (tabelul 1) afectate de fenomenul de "uscare anormală", fenomen denumit anterior şi "moartea bradului".

            In cele două arborete s-au ales - pe baza criteriilor menţionate în literatură (Barbu, 1991) - 7, respectiv 8 arbori din diferite clase de vătămare. Din fiecare arbore s-au cules, în data de 24 iulie 1997, câte 30-50 conuri, care s-au păstrat congelate până în momentul efectuării analizelor. Analizele au constat în desfacerea solz cu solz a fiecărui con sub lupa binocular şi secţionarea fiecărei seminţe, pentru a se observa starea acestora, respectiv dacă erau sănătoase, seci sau atacate de insecte.  S-a înregistrat numărul de seminţe din fiecare categorie, precum şi numărul de ouă şi larve din fiecare specie. Intrucât analizele încă nu s-au încheiat, rezultatele ce se prezintă au caracter preliminar.

Rezultate şi discuţii

3.1 Compoziţia entomofaunei asociate conurilor şi seminţelor din arborii cu diferite grade de vătămare şi procentul de conuri infestate

Datele referitoare la aceste aspecte sunt   sintetizate în  tabelele 2-3. Se constată că toţi dăunători principali specifici fructificaţiei bradului, respectiv Resseliella piceae Seitn. (Diptera: Cecidomyiidae), Earomyia impossibile Morge (Diptera: Lonchaeidae), Barbara herrichiana Obr. (Lepidoptera: Tortricidae) şi Megastigmus suspectus Borr. (Hymenoptera: Torymidae), sunt prezenţi în conurile din aproape toţi arborii. Dioryctria abietella F., nu s-a găsit deloc în conurile din aceste două loturi, cu toate că cercetările anterioare (Nanu, 1978, 1980; Olenici & Olenici, 1997) evidenţiaseră prezenţa în conurile de brad şi a acestui dăunător.

Deşi în 1997 producţia de conuri a fost abundentă, se înregistrează procente ridicate de conuri infestate în cazul tuturor dăunătorilor, dar cu deosebire în cazul dipterului Resseliella piceae. In cazul ambelor suprafeţe de studiu, datele relevă o frecvenţă  a infestărilor mai mare la conurile din arborii neafectaţi de fenomenul de uscare anormală sau mai slab debilitaţi (clasele 0-II), comparativ cu conurile ce provin din arborii cu o stare mai gravă de sănătate.

3.2 Influenţa debilitării arborilor asupra densităţii insectelor  cono-  şi seminifage

Şi datele referitoare la densitatea dăunătorilor în conuri (tabelele 4-5) sugerează existenţa unei preferinţe a dăunătorilor pentru conurile ce provin din arborii sănătoşi sau puţin afectaţi de debilitare. Atât ca valori medii, cât şi ca valori individuale, numărul maxim de insecte din aproape toate speciile (excepţie făcând Megastigmus) s-a găsit în conuri de la arborii mai puţin afectaţi. Apariţia mai frecventă a speciei Megastigmus suspectus în conurile în care ceilalţi dăunători sunt mai rari, corelată cu faptul că infestează conurile mai târziu decât celelalte specii găsite de noi în conuri (Roques, 1983, 1988), sugerează existenţa unui mecanism de recunoaştere şi evitare de către adulţii de Megastigmus a conurilor deja atacate de alte specii.  In acest fel se asigură o diminuare a concurenţei şi o creştere a şanselor de supravieţuire. Totuşi nu este de exclus nici posibilitatea unei atracţii mai mari din partea conurilor din arborii mai puternic debilitaţi.

  In cazul dăunătorului Barbara herrichiana, este de reţinut faptul că densitatea de larve/con prezentată în tabele este subestimată, întrucât parte dintre larve nu s-au mai găsit în conuri în momentul efectuării analizelor.

Dintre dăunătorii găsiţi în conuri şi în seminţe, specia dominantă este Resseliella piceae, fapt ce corespunde cu rezultatele obţinute anterior în ţara noastră (Nanu, 1978, 1980; Olenici & Olenici, 1997) şi în străinătate (Skrzypczyńska, 1981, 1984, 1985, 1989; Kristek et al., 1985).

3.3 Influenţa debilitării arborilor asupra pagubelor produse de insecte

Pagubele produse de insecte sunt determinate de mai mulţi factori, şi anume: frecvenţa conurilor infestate, densitatea infestării şi potenţialul de vătămare al fiecărei specii. Dintre speciile identificate în conuri doar Barbara herrichiana are un potenţial de vătămare mai ridicat, respectiv 20 seminţe/larvă (Nanu, 1978; Olenici & Olenici, 1997), în timp ce Resseliella piceae şi Megastigmus suspectus au un potenţial de vătămare de maximum 1 sămânţă/larvă, iar o larvă de Earomyia impossibile vatămă - în medie - doar 1,6 seminţe (Nanu, 1978). Intrucît la data recoltării conurilor (24.07.1997) niciuna dintre specii nu-şi încheiase dezvoltarea, este foarte probabil că atât numărul mediu cât şi procentul de seminţe vătămate/con, au mai crescut după momentul respectiv, mai ales în cazul dăunătorilor Barbara herrichiana şi Earomyia impossibile, dar şi în cazul speciei Resseliella piceae, pentru care nu s-au luat în considerare seminţele supte de larvele aflate între solzi, întrucât la data recoltării vătămarea acestora nu era prea evidentă. După cum s-a văzut însă anterior, o mare parte dintre larvele acestei specii erau între solzi la data recoltării şi ele pot contribui în mod esenţial la reducerea producţiei de sămânţă.

Numărul mediu de seminţe/con vătămate de diferite specii (tabelele 6-7) se corelează cu frecvenţa conurilor infestate, cu densitatea dăunătorilor în conuri şi cu potenţialul de vătămare. Ca urmare, se constată că cele mai mari pagube sunt produse de Barbara herrichiana şi de Resseliella piceae, prima specie având un potenţial de vătămare destul de important, în timp ce a doua este dominantă numeric.

Datorită corelaţiilor menţionate, în conurile ce provin din arbori mai puţin debilitaţi numărul de seminţe vătămate de insecte este - în general - mai mare decât în arborii puternic debilitaţi. Totuşi, această tendinţă nu este confirmată de arborele nr.1 de la Solca, la care s-a înregistrat valoarea cea mai ridicată a numărului mediu de seminţe vătămate de către insecte.

Datele din tabelele 6-7 ne relevă şi faptul că, în cazul celor mai mulţi arbori, numărul mediu de seminţe seci/con este egal cu cel al seminţelor consumate de insecte sau chiar mai mare. In această privinţă, influenţa debilitării arborilor nu este foarte clară. Totuşi, se pare că arborii foarte afectaţi (clasa III-IV de vătămare), cum este şi arborele nr. 2 de la Solca, au un număr mai mare de seminţe seci/con, comparativ cu cei mai puţin afectaţi. Această constatare este contrară celor publicate de Gradecki et al. (1995), care afirmă că au constatat o capacitate de germinaţie uşor mai mare la seminţele ce provin din arborii incluşi în clasa a III-a de vătămare, faţă de cele provenind de la arborii din  clasa I.

Tendinţele evidenţiate mai sus, cu privire la susceptibilitatea la atac a arborilor din diferite clase de vătămare, sunt valabile şi în cazul în care aprecierile se fac în funcţie de ponderea pe care o deţin seminţele vătămate de insecte, şi respectiv  cele seci, în numărul total de seminţe (tabelele 8-9).

Astfel, în cazul lotului de la Solca, arborii din clasa 0 au avut 7,4-9,5 % seminţe vătămate de insecte, cei din clasa I 0,9-9,4 %, în timp ce arborii din clasele III-IV doar 1,5-6,2 %. Semiţele seci au o pondere de numai 5-6,5 % la arborii din clasa 0 şi de 7,2-31,7 % la arborii din clasele III-IV. Pe ansamblu, la data recoltării conurilor, insectele au distrus 5,3n % din seminţe în conurile de la ocolul silvic Solca, şi 3,1 % în conurile de la ocolul silvic Marginea, iar seminţele seci au reprezentat 9,2 % şi respectiv 6,4 %.

4.   Concluzii

In cele două suprafeţe de  studiu s-a constatat prezenţa tuturor dăunătorilor importanţi specifici fructificaţiei bradului şi anume: Resseliella piceae Seitn. (Diptera: Cecidomyiidae), Earomyia impossibile Morge (Diptera: Lonchaeidae), Barbara herrichiana Obr. (Lepidoptera: Tortricidae) şi Megastigmus suspectus Borr. (Hymenoptera: Torymidae).

             Deşi fructificaţia bradului a fost abundentă în anul în care s-a efectuat acest studiu, proporţia conurilor infestate a fost relativ mare (până la cca. 92 %), mai ales în cazul insectei Resseliella piceae care este specia dominantă.

            In cadrul aceluiaşi arboret, se pare că există o preferinţă a insectelor conoseminifage şi seminifage (cu excepţia lui Megastigmus) pentru conurile din arborii neafectaţi de fenomenul de debilitare sau mai puţin afectaţi.

            In cazul insectei Megastigmus suspectus, o frecvenţă mai mare în conurile mai puţin infestate de ceilalţi dăunători s-ar putea datora unui comportament de evitare a concurenţei deşi nu se poate exclude nici ipoteza unei atracţii mai puternice din partea conurilor din arborii puternic debilitaţi.

            Conurile din arborii mai grav afectaţi de debilitare au un procent mai mare de seminţe seci comparativ cu cele din arborii sănătoşi sau slab afectaţi.

            Pentru verificarea acestor concluzii, este necesară continuarea cercetării aspectelor prezentate.

Bibliografie

Barbu, I, 1991: Moartea bradului - simptom al degradării mediului. Editura Ceres, Bucu-reşti.

Gradecki, M., Postenjak, K., Topolovec, V., 1995: The relationship between crown "thinning" of fir and spruce and qualitative properties of seeds on the Forest Enterprise Unit Delnice. In Korpilathi, E., Salonen, T. şi Oja, S. (eds.): Caring for the forest: Research in a changing world. Abstracts of invited papers. IUFRO XX World Congress, 6-12 august, Tampere, Finland. p. 193-194.

Kristek, J., Skrzypczyńska, M. şi Vrána, J., 1985: Insect pests of seeds of European-fir Abies alba Mill. in Czechoslovakia. Acta Universitatis Agric. Seria C 54, 1-2, pp.177-199.

Larsson, S., 1995: Stressed and vigorous trees - contrasting explanations for forest insect outbreaks. In Korpilathi, E., Salonen, T. şi Oja, S. (eds.): Caring for the forest: Research in a changing world. Abstracts of invited papers. IUFRO XX World Congress, 6-12 august, Tampere, Finland. p. 173-174.

Nanu, N., 1978: Insecte dăunătoare în fructificaţia bradului (Abies alba Mill.) din România. Teză de doctorat, ASAS Bucureşti.

Nanu, N., 1980: Biologia şi combaterea principalelor insecte dăunătoare fructificaţiei răşinoaselor (Du, Mo, Br). Studii şi Cercetări, ICAS Seria a II-a, Bucureşti, 46 p.

Olenici, N., Olenici,V., 1997: Unele observatii privind insectele dăunătoare conurilor şi seminţelor de brad (Abies alba Mill.). Analele Universităţii "Stefan cel Mare" Suceava. Secţia Silvicultură, (sub tipar).

Skrzypczyńska, M., 1981: The entomofauna of the cones of fir (Abies alba) in Poland. Bull. Soc. Entomol. Suisse. 54: 291-295.

Skrzypczyńska, M., 1984: Preliminary studies on entomofauna of cones of Abies alba in Ojcowski and Tatrzański National Parks in Poland. Z. ang. Ent. 98: 375-379.

Skrzypczyńska, M., 1985: The entomofauna of the cones of fir (Abies alba Mill.) in Poland. Mitt. dtsch. Ges. allg. angew. Ent. 4: 409-412.

Skrzypczyńska, M., 1989: Review of insects found in cones of Abies alba Mill. In Poland. In Miller, G.E. (ed.): Proceedings of the 3^rd Cone and Seed Insects Working Party Conference (S 2.07-0.1 IUFRO), Forestry Canada, Pacific Forestry Centre, Victoria, B.C., Canada. pp. 42-449.

Szujecki, A., 1987: Ecology of forest insects. Dr. W. Junk Publishers, PWN-Polish Scientific Publishers Warszawa, Series Entomologica. Vol. 26.

Summary

Susceptibility of silver-fir (Abies alba Mill.) trees, affected by decline, at the attack of cone and seed insects (Preliminary results)

The present study was conducted within two silver-fir stands located at 480 m and 501 m above sea level respectively and affected by decline. This was done during a year with an abundant cone crop. On 24^th July 1997, we collected cones from trees of different decline classes. Within both study plots we found all important specific insect pests of silver-fir cones and seeds: Resseliella piceae Seitn. (Diptera, Cecidomyiidae), Earomyia impossibile Morge (Diptera, Lonchaeidae), Barbara herrichiana Obr. (Lepidoptera, Tortricidae) and Megastigmus suspectus Borr. (Hymenoptera, Torymidae).

            Resseliella piceae was the dominant species infesting up to 92 % of cones, but the most dangerous was Barbara herrichiana which damaged up to 6.3 % of seeds. All species, except Megastigmus suspectus, preferred cones from trees being healthy or only slightly  affected by decline. In the case of Megastigmus we suppose a special behaviour aiming to diminish the competition with the other species, but the hypothesis of attraction by the cones from severe affected trees can not be excluded. However, the cones collected from trees severe affected by decline have fewer fertile seeds, because the

proportion of empty seeds is higher within these cones in comparison with that within cones from the healty trees.

Mulţumiri

Cercetările s-au desfăşurat în cadrul temei RB-19/1997, temă finanţată de Regia Naţională a Pădurilor. La efectuarea lucrărilor am beneficiat de sprijinul amabil al conducerii Direcţiei Silvice Suceava şi al personalului de la ocoalele silvice Marginea şi Solca. La lucrările de laborator o contribuţie deosebită a avut d-ra Nicoleta Cârstinariu. Tuturor le adresăm, şi pe această cale, sincere mulţumiri.

Autorii: ing. Nicolai Olenici, Facultatea de Silvicultură Suceava, ing. Valentina Olenici, Staţiunea Experimentală  de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.