Culturile de răşinoase din afara arealului - o problemă ?

Observaţii asupra unor arborete de molid în afara arealului instalate la

sfârşitul secolului al XIX-lea în munţii Gutâiului şi perspectiva

culturilor de răşinoase în afara arealului

- Dorel Cherecheş

Indrei Dumitrean

                          Maftei Leşan -

1. Consideraţii generale

            Pe platourile  de lavă şi pe versanţii vestici ai munţilor vulcanici Gutâi, la sfârşitul secolului al XIX-lea s-au instalat în mai multe zone arborete pure sau practic pure de molid aflate la ora actuală în

administraţia a 3 ocoale silvice (Baia Mare, Baia Sprie şi Mara)

din cadrul Direcţiei Silvice Baia Mare.

Arboretele, în suprafaţă de 536 ha, aşa cum se prezintă detaliat în tabelul 1, sunt situate pe soluri brun acide eumezobazice mijlociu profunde, brun acide luvice semischeletice formate pe substanţe litologice constituite din andezite, andezite cuarţifere şi bazalte la altitudini cuprinse între 1000-1200 m.

Tabelul 1

Detalii cu privire la arboretele de molid instalate la sfârşitul secolului al XIX-lea

 Sub aspect climatic arboretele sunt situate în zona climatului temperat continental cu influenţe oceanice şi cu vânturi predominant vestice. Temperatura medie anuală este de 7⁰C, cu 280 zile  peste 0⁰C, volumul de precipitaţii anuale - 976 mm cu pondere în timpul verii.

            2. Descrierea arboretelor

            Aceste arborete au fost instalate în staţiuni montane de făgete de productivitate superioară şi mijlocie pe platouri şi versanţi până la repezi, cu volum edafic mijlociu, semischeletice, realizând clase de producţie superioare şi rar mijlocii.

Compoziţia arboretelor, la vârste cuprinse între 90-115 ani este pură (variind de la 10Mo la 8Mo 2Fa), cu consistenţa variabilă (0,5-0,9), clasa de producţie a II-a, rar a III-a,  starea de vegetaţie în general activă şi cu volum mediu la hectar cuprins între 271 mc (O.s. Mara, U.P. V, u.a. 91 a) şi 632 mc (O.s. Baia Sprie, U.P. III, u.a. 64 B).

            Arboretele prezentate sunt conform amenajamentelor silvice, planificate la tăiere la vârsta de 110 ani (vârsta exploatabilităţii tehnice) pentru a obţine sortimente de lemn de mari dimensiuni pentru cherestea.

            In aceste arborete apar frecvent următoarele fenomene :

            - rupturi şi doborâturi de zăpadă şi vânt care au dus la reducerea substanţială a consistenţei  şi atacuri intense de ipide;

            - deprecierea lemnului pe picior la arboretele de peste 80 ani prin instalarea putregaiului roşu (Heterobasidion annosum);

            - creşterea rapidă în tinereţe duce la obţinerea unui lemn poros, afânat, cu inele mari şi neuniforme, mai puţin valoros decât cel dat de molidul din arealul natural şi care este favorabil putregaiului roşu şi rupturilor de zăpadă;

            -elagaj slab şi din cauza provenienţei considerate ca necunoscute;

            -acidificarea accentuată a solului, cu influenţă negativă asupra calităţii viitoarelor arborete şi creşterea considerabilă a cheltuielilor de producţie.

3. Concluzii

            Arboretele de molid din afara arealului situate în munţii Gutâiului prezentate anterior înregistrează un spor substanţial de masă lemnoasă şi creşteri mai active decât arboretele de fag limitrofe.

            Masa lemnoasă obţinută, deşi apreciată în zonă prin valoarea sa de întrebuinţare este mai slabă calitativ decât cea obţinută în arboretele de molid din arealul natural.

            Rezistenţa scăzută la adversităţi reclamă necesitatea de a nu crea arborete pure de molid şi impune participarea acestei specii în compoziţii de regenerare, structural echilibrate, unde molidul să nu depăşească 60 % din compoziţia viitoarelor arborete ale zonei montane.

Este necesară reconsiderarea unor prevederi din normativele tehnice de amenajare a pădurilor privind reducerea vârstei exploatabilităţii  tehnice pentru a nu se deprecia lemnul de molid pe picior.

            Vârstele de tăiere ridicate se justifică să fie menţinute numai la molidişurile de mare altitudine şi la cele care îndeplinesc funcţii speciale de protecţie.

            Prin tratamente cu regenerare sub adăpost va fi promovată regenerarea naturală, proporţia fagului crescând peste 20%. Arboretele amestecate, pluriene, conferă mai multă stabilitate pădurilor.

            In context facem sublinierea că în perioada 1976-1990 au fost înfiinţate la nivelul Direcţiei Silvice Baia Mare peste 6200 ha de culturi de molid pentru celuloză în formaţiile forestiere: făgete montane, făgete de dealuri şi făgeto-gorunete.

            Schemele de plantare frecvent utilizate au fost 2x1,25 m (4000 puieţi/ha), 2x1,5 (3300 puieţi/ha).

            Gospodărirea raţională a acestor arborete ridică serioase probleme în practica silvică, impunându-se adesea reconsiderări din mers.

            Ţelurile de producţie vizează în principal lemn pentru cherestea şi celuloză, celuloza fiind obţinută din sortimentele secundare ale arboretelor.

            Prin tăieri de îngrijire se normalizează structura orizontală a acestor arborete, diminuarea consistenţei contribuind la asigurarea unor coeficienţi de zvelteţe subunitari la arborii de molid.

            Aceste culturi au fost afectate de:

            - adversităţile climatice şi dăunătorii pădurilor;

            - turism şi păşunat iraţional;

            -densitatea ridicată a populaţiilor de vânat etc., ele reclamând susţinute eforturi umane şi materiale  pentru reconstrucţia lor ecologică.

            Apreciem că, în completarea regenerărilor naturale, folosind seminţişurile de fag, paltin, cireş etc. din formaţia făgetelor, molidul va fi introdus în pâlcuri. Reconsiderări esenţiale vizează reintroducerea susţinută a bradului în subzona amestecurilor de fag cu răşinoase. Presiunea asupra bradului este acerbă. Fără soluţionarea pe termen lung a problemei culturii pomilor de iarnă vom asista la o reducere drastică a ponderii bradului din arboretele actuale.

            Fără a intra în detalii, considerăm că şi în silvicultură nu putem face abstracţie de trecut, cu toate erorile sale. In iarna aceasta am avut foarte multe doborâturi la pin silvestru şi pin negru, specii introduse în staţiuni favorabile fagului, stejarului şi gorunului. Vulnerabilitatea acestora la adversităţi şi calitatea precară a lemnului necesită serioase revizuiri faţă de pini.

Summary

Observation on some Norway spruce stands outside the natural range established on the end of the XIXth century in the Gutâi Mountains and the future of such kind of cultures

The analysis focused on some Norway spruce stands planted on the plateau of lava as well as on western slopes of the volcanic mountains Gutâi, managed by Forest Direction Baia Mare. These are frequently affected by snow- and windthrow, by bark beetles, and in old stands (after 80 years) the wood loses its value because of rottenness (Heterobasidion annosum). Spruce stands grow more actively than beech stands in the zone, and produce more wood, but the quality is low. However, between 1976 and 1990 in F.D. Baia Mare there were established new spruce cultures for cellulose, which amount to 6.200 ha.

Key words: Norway spruce, conifers outside their natural range, wind throw, snow throw, bark beetles, rot, wood quality

Autorii: ing. Dorel Cherecheş, ing. Indrei Dumitrean, ing. Maftei Leşan, Direcţia Silvică Baia Mare

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.