|
||||||
|
|
||||||
|
|
|
|
||||
Pe baza analizelor efectuate în anii
anteriori în cadrul temei "Cercetări
privind substituirea arboretelor de rășinoase din afara arealului natural al
acestora", a rezultat foarte clar că unul dintre factorii limitativi în
menținerea culturilor de rășinoase după vârsta de 10 ani îl constituie zăpada
prin vătămările frecvente și
uneori de intensitate foarte mare (peste 50 % din exemplare afectate). Căderile
masive de zăpadă din 4-6 noiembrie 1995, înregistrate în special în Subcarpații
Sudici și Orientali și cele din 16-17 aprilie 1996, amintind calamitatea
înregistrată în 16-18 aprilie 1997
în pădurile din județele Suceava, Neamț, Bacău, aduc din nou în discuție
zăpada ca factor limitativ în extinderea rășinoaselor în afara arealului.
Hărțile
în care s-au propus zonele de extindere în afara arealului a rășinoaselor
(Popescu, 1966; Marcu et al., 1974; Ionescu et al., 1970) vizează mai ales zona
subcarpatică din exteriorul lanțului carpatic, iar pentru pini zone întinse din
Moldova, Dobrogea și sudul țării fără a se lua în seamă pericolul vătămărilor
de zăpadă. Până la extinderea rășinoaselor în aceste zone, vătămările produse
de zăpadă în pădurile de foioase erau foarte rare, dat fiind că, în perioada
când se produc căderile de zăpadă aderente la substrat, retenția zăpezii în
coroana arborilor este redusă
(arbori desfrunziți).
Cercetările anterioare (Barbu, 1978,
1981, 1982; Ichim și Barbu 1981) au pus în evidență condițiile aerosinoptice în
care pot apărea căderi masive de zăpadă și vătămările produse în pădurile de
rășinoase din FM1, FM2 și FM3:
-
circulații sudice și adiacente la impactul cu arcul carpatic;
-
interferența circulațiilor din vest și a celor din est în sudul Carpaților
Meridionali și de Curbură. Deși dominanta circulației aerului deasupra României
este din vest și cele adiacente, precum și cele din nord care împreună
reprezintă peste 75% din frecvențele totale, aceste mase de aer nu produc
precipitații însemnate cantitativ la periferia arcului Carpatic și în Câmpia
Română (Topor, 1965). In zonele menționate, cele mai mari cantități de
precipitații sunt determinate de circulațiile sudice și adiacente. In anumiți
ani, deși frecvența circulațiilor sudice reprezintă numai 5% din total (ex.
anul 1976), cantitățile de precipitații căzute în aceste zile reprezintă 30-60
% din totalul anual (Bordei, 1988);
-
căderi de precipitații sub formă de zăpadă udă, aderentă la substrat cu
densitatea de 150-260 kg/m3 în cantități de peste 40 l/m2
în 24 ore sau peste 50-60 l/m2 în 48 ore. De regulă, asemenea căderi
de precipitații sub formă de zăpadă se întâlnesc la începutul (octombrie-
noiembrie) și sfârșitul sezonului rece (martie-aprilie);
-
temperaturi ale aerului în jurul valorii de 0 0C. In perioadele
amintite aceste temperaturi sunt foarte frecvente. Condițiile de formare a
zăpezii ude aderente la substrat se întâlnesc în anumite benzi altitudinale de
200-400 m. La altitudini mai joase, precipitațiile cad sub formă de lapoviță
sau ploaie, neaderente la substrat, iar la altitudini mai mari, prin scăderea
temperaturii, zăpada devine pulverulentă iar aderența la coroanele arborilor
scade;
-
viteza vântului redusă (cel puțin în perioada de acumulare a zăpezii în
coroanele arborilor). Deci, pentru apariția vătămărilor de zăpadă trebuie să
fie întrunite toate aceste condiții.
Pe
baza cercetărilor detaliate asupra vătămărilor produse de căderile masive de
zăpadă din 16-18 aprilie 1977 și 8-10 aprilie 1979 au fost puse în evidență
influențele stațiunii și
structurii arboretelor asupra frecvenței și intensității vătămărilor în păduri
(Barbu, 1982). Având în vedere puternicele influențe locale (și în special cele
orografice) în potențarea efectelor, se poate aprecia că elementul care
determină vătămările de zăpadă sunt căderile de precipitații în cuantum mai
mare de 40 l/m2 în 24 ore. Vătămările în păduri apar distribuite în
mozaic numai în zonele în care sunt îndeplinite celelalte condiții.
Pornind de la această abordare, se
simplifică mult problema evaluării
riscului apariției vătămărilor de zăpadă și propunem ca aceasta să se realizeze
pe baza analizei frecvenței căderilor de precipitații mai mari de 40 l/m2
în 24 ore. Acest parametru (precipitații maxime în 24 ore) este un indicator
urmărit de peste 100 ani la toate stațiile meteorologice din lume, deci accesul
la informații este foarte ușor. Având în vedere ciclurile de producție în
silvicultură de peste 50 ani, este evident că se va studia acest parametru pe o
perioadă cât mai lungă.
Evaluarea riscului la apariția vătămărilor de zăpadă se poate face pentru
fiecare stație meteo prin calcularea frecvenței căderilor de precipitații în
24 h mai mari de 40 l/m2 și transformarea frecvenței în probabilitate.
Pentru silvicultură, problema evaluării riscului în fiecare stație meteorologică
este laborioasă și adesea cu relevanță redusă, deoarece foarte rar stațiile
meteorologice se află în păduri. O altă modalitate de evaluare a riscului o
constituie stabilirea frecvenței stațiilor meteorologice sau a posturilor pluviometrice
la care într-o anumită perioadă de timp (preferabil un ciclu de producție) s-au
înregistrat precipitații în cantități mai mari de 40 l/m2/24 h. Raportul
dintre numărul de stații la care s-au înregistrat precipitații în cuantumul
menționat și numărul total de stații la care s-au făcut observații în regiunea respectivă
este un indicator foarte sensibil, care variază foarte mult de la o regiune
la alta a țării în aceeași perioadă. Având în vedere că uneori și o singură
cădere de zăpadă într-un ciclu de producție poate produce perturbări în evoluția
arboretului și gospodăria silvică (a se vedea vătămările produse de zăpadă din
1977, 1979 și 1995), considerăm că frecvența stațiilor dintr-o anumită regiune
la care s-au înregistrat căderi mari de precipitații este mai relevantă decât
frecvența căderilor mari de precipitații la aceeași stație.
Pe considerentele de mai sus se bazează zonarea pe care o propunem în
continuare. Datele de bază au fost extrase din Atlasul Climatologic al României
(1966). Teritoriul țării a fost împărțit în regiuni geomorfologice pe baza hărții
din "Geografia fizică a României" (1982) (fig. 1). Pentru fiecare regiune s-au stabilit punctele
pluviometrice aferente care au funcționat mai multe decenii în intervalul de
55 ani (1896-1915 și 1921-1955). In tabelul 1 se
prezintă distribuția pe regiuni geomorfologice (după fig. 1) a numărului de
stații și puncte pluviometrice analizate și frecvența lunară a stațiilor la
care s-au înregistrat precipitații maxime în 24 ore cu valori de 40-60 l/m2
și peste 60 l/m2 în sezonul rece. In tabelul
2 au fost calculate frecvențele cumulate ale stațiilor la care s-au înregistrat
precipitații mai mari de 40 l/m2 în 24 ore în perioadele ianuarie
- aprilie și octombrie-decembrie. Se constată că în anumite regiuni, frecvențele
cumulate pe 3-4 luni, depășesc
numărul de stații deoarece la multe stații se înregistrează precipitații mai
mari de 40 l/m2 în 24 ore în fiecare lună analizată.
S-a calculat pentru fiecare dintre aceste perioade numărul mediu lunar
de stații cu P > 40 l/m2/24 ore care a permis ierarhizarea riscului
apariției vătămărilor de zăpadă la începutul (octombrie-decembrie) și la sfârșitul
iernii (ianuarie-aprilie). In tabelul 3 s-au sintetizat
frecvențele relative (%) lunare medii ale stațiilor la care s-au înregistrat
P > 40 l/m2/24 h în perioada ianuarie-aprilie. Se constată că
raportul dintre frecvențele maxime și cele minime este mai mare de 5, ceea ce
evidențiază diferențe foarte mari de risc de la o regiune la alta. Dacă asociem
unei frecvențe mari și un risc mai mare de apariție a vătămărilor de zăpadă
putem ierarhiza teritoriul țării în mai multe clase de risc.
In tabelul 4
s-au ierarhizat aceleași regiuni genomorfologice în raport cu frecvența (riscul)
medie (%) a stațiilor la care s-au înregistrat P > 40 l/m2/24
h în perioada octombrie-decembrie. Se constată că nu există diferențe semnificative
între riscul apariției căderilor de precipitații mai mari de 40 l/m2/24
h la începutul și la sfârșitul sezonului rece și de asemenea, în linii mari,
se păstrează aproape aceeași poziției în ierarhizare.
Riscul anual se poate evalua pe baza
riscului de la începutul și de la sfârșitul sezonului rece, făcând media sau
însumând cele două riscuri. Prin însumarea riscurilor parțiale obținem valori
cu o marjă de variație de la 20 la 85, iar prin împărțire în clase se pot stabili
clasele de risc utilizabile pentru fundamentarea măsurilor de gospodărire a
pădurilor, în special a culturilor de rășinoase din zonele cu risc ridicat la
apariția vătămărilor de zăpadă. Pe această bază, în tabelul 5 se propune ierarhizarea riscului apariției
vătămărilor de zăpadă în România și împărțirea teritoriului în clase de risc.
În fig. 2
s-au reprezentat regiunile geomorfologice și clasele de risc aferente. Pe această
bază se vor încadra ocoalele silvice în zone și clase de risc și se vor elabora
măsuri diferențiate de gospodărire în continuare a culturilor de rășinoase instalate
în afara arealului și se vor stabili urgențe de substituire a arboretelor necorespunzătoare
din zone cu risc ridicat la apariția vătămărilor de zăpadă.
Ocoalele silvice din zone cu risc ridicat la apariția
vătămărilor de zăpadă vor intra în prima urgență la detalierea strategiei de
gospodărire în continuare a culturilor de rășinoase în afara arealului. Lista
provizorie a ocoalelor silvice încadrate pe clase de risc se prezintă în
continuare.
Clasa I de risc (>
75%): Herculane, Severin, Baia de Aramă, Motru, Tismana, Tg. Jiu, Runcu, Tg.
Cărbunești, Bumbești, Novaci, Romani, Băbeni, Vâlcea, Călimănești, Jiblea,
Suici, Curtea de Argeș, Mușetești, Aninoasa, Câmpulung Muscel, Rucăr, Peșteana,
Domnești, Horezu.
Clasa a II-a de risc (66-75%): Căiuți, Oi-tuz, Mănăstirea
Cașin, Soveja, Adjud, Tul-nici, Vidra, Panciu, Focșani, Brețcu, Covasna,
Comandău, Năruja, Lepșa, Gugești, Dumitești, Întorsura Buzăului, Săcele,
Brașov, Zărnești, Rucăr, Pucioasa, Moreni, Câmpina, Văleni, Azuga, Sinaia,
Măneciu, Nehoiaș, Nehoiu, Cislău, Părscov, Vintilă Vodă, Vernești, Verbila.
Clasa a III-a de risc (56-65%): Geoagiu, Simeria, Orăștie,
Hunedoara, Hațeg, Pui, Petroșani, Lupeni, Runcu, Bumbești, Tismana, Baia de
Aramă, Retezat, Oțelul Roșu, Caransebeș, Teregova, Mehadia, Herculane %,
Romani-%, Brezoi, Voineasa, Cugir, Sebeș, Bistra, Valea Cibinului, Tălmaciu,
Cornet, Jiblea-%, Suici °/, Curtea de Argeș-%, Mușetești %, Domnești %, Rucăr,
Câmpulung Muscel %, Aninoasa-%, Severin %, Vânju Mare, Motru, Peșteana,
Filiași, Craiova, Plenița, Perișor, Amaradia, Tg. Cărbunești %, Horezu-%,
Băbeni %, Bălcești, Balș %, Slatina-%, Drăgășani, Stoiceni, Vâlcea %,
Vulturești, Pitești, Mihăiești, Topoloveni, Cotmeana, Voinești %.
Clasa a IV-a de risc (46-55%) : Darabani, Botoșani,
Trușești, Hârlău, Iași, Sinești, Ciurea, Dobrovăț, Bârnova, Băcești,
Răducăneni, Tg. Neamt, Gârcina, Fântânele, Traian, Moinești, Livezi, Bacău,
Sascut, Zeletin, Bârlad, Vaslui, Huși, Epureni, Grivita, Tulucești, Hunedoara,
Roșia Montană, Oțelul Roșu %, Văliug, Bozovici, Anina, Oravita, Sasca Montană,
Moldova Nouă, Berzeasca, Orșova.
Clasa a V-a de risc (36-45%) : Aleșd, Dobrești, Remeți,
Beiuș, Huedin, Beliș, Gilău, Sudrigiu, Vașcău, Gârda, Cămpeni, Baia de Arieș,
Teiuș, Alba lulia, Geoagiu, Simeria, Dobra, Baia de Criș, Hălmagiu, Gura Honț,
Săvârșin, Coșava, Făget, Lugoj, Lipova, Bârzava, Dorohoi, Marginea, Solca,
Suceava, Fălticeni, Dolhasca, Pașcani, Roman.
Clasa a VI-a de risc (26-35%) : Falcău, Putna, Vama,
Moldovița, Gura Humorului, Pojorâta, Breaza, lacobeni, Cârlibaba, Coșna, Dorna
Candreni, Ilva Mică, Rodna, Borșa, Vișeu, Ruscova, Sighet, Mara, Bicsad, Tăuți,
Baia Mare, Berlești, Ulmeni, Somcuta Mare, Tg. Lăpuș, Băiuț, Dragomirești,
Beclean, Relciu, Năsăud, Bistrița, Reghin, Lechința, Sângeoagiu de Pădure,
Odorhei, Zalău, Simleul Silvaniei, Marghita, Oradea, Tinca, Beliu, Ineu, Sebiș
Moneasa, Târnova, Lipova.
Clasa a VII de risc (< 25%) : Stulpicani, Vatra
Dornei, Crucea, Mălini, Râșca, Broșteni, Panaci, Prundu Bârgăului, Pipirig,
Văratec, Ceahlău, Galu, Borca, Bicaz, Tarcău, Vaduri, Piatra Soimului, Tazlău,
Agăș, Comănești, Dărmănești, Tg, Ocna, Răstolița, Lunca Bradului, Toplița,
Borsec, Tulgheș, Gurghiu, Sovata, Gheorghieni, Miercurea Ciuc, Sânmartin,
Brădești, Brețcu, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe, Baraolt, Timișoara, Rupea,
Codlea, Șercaia, Făgăraș, Arpaș, Agnita, Sighișoara, Tg. Mureș, Luduș,
Târnăveni, Dumbrăveni, Mediaș, Sibiu, Miercurea Sibiului, Valea Cibinului,
Aiud, Turda, Cluj, Gherla, Dej, Ileadna, Jibou, Almaș.
Barbu, I., 1979: Factori meteorologici care au favorizat
producerea rupturilor și doborâturilor de zăpadă din 16-18 aprilie 1977 în
pădurile din Bucovina. Rev. Păd. Nr. 1.
Barbu, I., 1979: Cercetări privind influența reliefului
în producerea rupturilor și doborâturilor de zăpadă din aprilie 1977 în
pădurile din Bucovina. In vol. Lucrările Conferinței Naționale pentru Stiința Solului, Brașov.
Barbu, I., 1982: Zonarea pe baze geomorfologice a
vulnerabilității la zăpadă a arboretelor. Buletinul societății de geografie din
R.S. România, serie nouă, Vol. VI (LXXVI) București.
Barbu, I., 1982: Cercetări privind influența factorilor
din sol și a altor factori staționali asupra rupturilor și doborâturilor
produse de zăpadă în pădurile din Bucovina. Teză de doctorat.
Bordei, N. I., 1988: Fenomene meteoclimatice induse de
configurația Carpaților în Câmpia Română. Ed. Academiei, București.
Ichim, R., Barbu, I., 1981: Rupturile și doborâturile de
zăpadă din pădurile județului Suceava. Seria a II-a ICAS, București.
Ionescu, Al., Marcu, Gh. et al., 1970: Recomandări
privind extinderea culturii pinului silvestru și pinului negru în România.
I.C.S.P.S., București.
Marcu, Gh. et al., 1974: Cercetări privind extinderea
molidului în R.S.R. Ed. Ceres, București.
Popescu, C.I., 1966: Cultura pinului negru austriac.
C.D.F., București.
Topor, N., Stoica, C., 1965: Tipuri de circulație și centrii de acțiune
atmosferică deasupra Europei. C.S.A., București.
x x x - 1966. Atlas climatologic al României. C.S.A., București.
x x x - 1982. Geografia
fizică a României. Ed. Academiei, București.
   |
|
| Copyright Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate. | |