Pădurea şi vânatul: un "tour d'horizon" în unele ţări din Uniunea Europeană

                                                        - Aurel Teuşan -

           Un semnal de alarmă

            In anul 1974 peste o sută de experţi  în materie de silvicultură, în calitatea lor de profesori, docenţi, cercetători etc. de la diferite institute germane, au iniţiat o acţiune remarcabilă: cu ocazia expoziţiei internaţionale "INTERFORST" din Munchen s-a organizat o conferinţă de presă şi s-a difuzat o plachetă¹, ambele cu scopul de a atrage atenţia opiniei publice asupra efectivelor excedentare ale cervidelor şi a urmărilor dezastruoase pentru regenerarea pădurilor. Ar fi însă greşit să se creadă că-i vorba de o situaţie specific germană; şi în ţările înconjurătoare, daunele cauzate de vânat sunt alarmante.

            Numai un exemplu din Franţa. Cităm: "Am văzut parcele plantate cinci, şase ani la rând cu aceeaşi specie forestieră ... Am văzut mijloace de protecţie individuală de toate felurile, începând de la cele mai simple până la cele mai complicate, încercate o dată, de două ori, de zece ori ... Am văzut silvicultori de teren plângând în faţa regenerărilor naturale şi a culturilor de toate speciile, exterminate după mai mulţi ani de efort ... pentru ca apoi să izbucnească într-un strigăt de furie, cerând exterminarea cerbilor  ... " (Saillet, 1980). Numai că silvicultorul nu poate acţiona după placul inimii. In toate aceste ţări, gospodărirea pădurilor şi a vânatului se află în mâini diferite.

            Cazul unui inginer silvic din orăşelul elveţian Andeer este elocvent. Sculându-se într-o bună dimineaţă a descoperit un cerb, care-i cojea pomii fructiferi din grădină ... Fără să mai cugete, a pus mâna pe carabină şi l-a doborât, trăgând de pe fereastra bucătăriei! Stăpânii cerbului, vânătorii, au cerut pedepsirea "ucigaşului", în timp ce silvicultorilor întâmplarea le-a fost binevenită, ilustrând o stare de lucruri insuportabilă. Intre timp au trecut vreo două decenii şi situaţia a rămas cam aceeaşi (Zuber, R., 1992).

Modelul Achenkirch (Tirol)

            Se ştie că o suprapopulaţie de cervide şi de alte specii de vânat are repercursiuni negative asupra condiţiilor fizice a animalelor.

            Nu-i de mirare că un grup de vânători în cooperare cu experţi în biologie şi silvicultori au pus în Achenkirch (Austria) bazele unei organizaţii² care din 1970 încoace cercetează, în mod ştiinţific, relaţiile reciproce dintre pădure şi vânat (Schwab, P., 1976).

            Rezultate ? Cităm: "O reducere drastică a vânatului, combinată cu o restructurare a sexelor şi vârstelor, a avut un efect dublu: pe de o parte s-a putut renunţa la împrejmuiri, pe de altă parte s-a obţinut un seminţiş exemplar al speciilor locale, anume molid, brad, fag, paltin, frasin şi scoruş …"

            Deci un echilibru ecologic, aşa precum a fost preconizat şi de autori români (Ichim, R., 1990).

            Totodată s-a dovedit că şi în cazul populaţiilor reduse la posibilităţile staţionale au loc concentrări ocazionale, deci daune, care necesită o intervenţie cu repelenţi (Perle, A., 1982).

            La Achenkirch s-au experimentat şi diferite metode de aplicare a repelenţilor. Rezultatele cele mai bune au fost obţinute cu aparatul IDEAL (vezi fotografia de mai jos), conceput pentru aplicarea substanţelor care nu se pretează la stropit (Teuşan, A., 1980).

Aparatul IDEAL : materialul se poartă într-un bidon pe spate, ceea ce uşurează deplasarea pe teren

Ţinem să mai menţionăm că cercetările de la Achenkirch au dus la elaborarea unui procedeu de control silvocinegetic, în vigoare în Austria³. Intr-un raport întocmit în anul 1985 pentru masivul păduros Donon, situat în munţii Vosges din Alsacia (Franţa), amenajistul pune accentul pe situaţia bradului alb.

            Cităm:

            "Daunele cauzate de vânat sunt catastrofale, extinse pe întregul masiv şi bradul alb se află în regres eclatant ... or acesta este specia principală⁴ şi caracteristică a regiunii ... "

            Prin urmare, amenajistul impune gestionarilor reducerea efectivelor de cervide şi promovarea regenerării naturale a bradului pe toate căile. Că-i vorba de o muncă  titanică,  o dovedeşte   un sondaj  pe  teren, efectuat câţiva ani mai târziu (Teuşan, S., 1992).

            Datele obţinute sunt redate în tabela ce urmează:

Repartiţia bradului în regenerări naturale

Ne îndreptăţesc datele de mai sus să imputăm numai cervideelor exterminarea cvasi totală a seminţişului de brad în faza iniţială ?

            Nu puţini sunt oponenţii care afirmă că şi slujitorii pădurilor au partea lor de vină ! Intr-adevăr!

            O experienţă seculară în Pădurea Neagră a dovedit că arboretele echienizate sunt moartea bradului. Prin urmare, a promova bradul înseamnă : a favoriza arboretele de amestec polietajate, a reduce populaţia cervideelor până când regenerarea naturală, fără împrejmuiri, este asigurată. Acesta este cazul actual al cercurilor preocupate atât de salvarea bradului, cât şi de o orientare spre o silvicultură naturalistă, pe baze ecologice (Weidenbach, P., 1990, 1991; Favre, L.A., 1988; Schulli, L., 1994).

            Perspectiva unor păduri fără gard surâde şi responsabililor cu vânătoarea. Aşa că până la urmă s-a ajuns la următoarea convenţie: la fiecare 3 ani (cu începere din 1983), ocoalele silvice fac inventarul efectivelor de vânat, al daunelor constatate pe teren, a măsurilor de protecţie încă necesare etc. Acest elaborat, în fond o expertiză silvo-cinegetică⁵, serveşte de îndreptar pentru stabilirea măsurilor  vânătoreşti încă necesare.

            Demn de notat: cei 15 ani de experienţă până în prezent dovedesc că, ca şi la Achenkirch, vânătorii nu recurg numai la armă, ci şi la o protecţie individuală. Cităm: " ... toamna, pădurea e plină de vânători, de soţiile lor, de şcolari etc. Ocupaţi cu tropirea sau ungerea puieţilor de brad sau foioase  ... " (Bechter, W., 1994).

Romania Felix ?

            Sunt mai bine de 20 de ani de când autorul acestor rânduri a avut ocazia să schimbe câteva vorbe cu un român, cunoscător în materie⁶. Era pe culuoarul unei staţiuni de cercetări germane.

            "Nemţii, vai de ei !" mi-a zis interlocutorul. "Am rămas uimit să văd cu ce probleme, cauzate de vânat, sunt confruntaţi ... La noi toate acestea sunt necunoscute ..." Avem deci motive să credem că regenerarea bradului alb nu provoacă multă bătaie de cap colegilor din Carpaţi. Mai ales că şi o persoană competentă ne întăreşte în această credinţă. Cităm: "In ceea ce priveşte menţinerea bradului în pădurile montane, nu există probleme cauzate de vânat"  (Kramer, W., 1986).

Note

¹ Schalenwild und Wald

2 Forschungs-und Versuchsanstalt Achenkirch

3 Das Traktverfahren

4 In arboretele în vârstă reprezentat cu 65%

5 Forstliches Gutachten zum Abschussplan

6 E vorba de dl. H. Almăşan

Bibliografie

Bechter, W., 1994. Tannenwirtschaft und Tannenprogramm zwischen Gau und Albrand. AFZ, 10.

Favre, L.A., 1988. Sylviculture naturaliste dans les Vosges. Forets de France, 317

Ichim,R.,1990. Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid. Ed. Ceres, Bucureşti.

Kramer, W., 1986. Die Weisstanne (Abies alba Mill.) in Rumanien. Forstarchiv, nr. 5+6.

Perle, A., 1982. Aus dem Wildforschungsprojekt Achenkirch: Chemischer Verbissschutz.

Saillet, B., 1980. Les dommages de gibier en foret vus par un praticien. Revue Forestiere francaise, 6.

Schulli, L., 1994. Die Vision von naturnahen, schalenwildarmen, ungleichaltrigen Bergmischwald. AFZ, 12.

Schwab, P., 1796. Achenkirch: Ein jagd - und forstwissenschaftlicher Modellversuch in Forschung und Praxis. Wild und Hund, 16.

Teuşan, A., 1980. Das Streichgerat IDEAL und seine schlusselrolle zur gezielt-intensiven Ausbringung von chemischen Verbiss- und Fegeschutzmitteln. Allgemeine Forstzeitung, Wien, September.

Teuşan, S., 1993. La regeneration naturelle comme critere d'equilibre sylvo-cynegetique dans la Foret Domaniale du Donon. Memoire de fin d'etudes, Nancy.

Weidenbach, P., 1990. Erfahrungen mit dem Forstlichen Gutachten in Baden - Wurttemberg. AFZ, 4.

Weidenbach, P.,1991. Die jagdlichen Ziele der Landesforstverwaltung nach den Sturmen 1990. AFZ, 19.

Zuber, R., 1992. Wald-Wild: Aus der Praxis, fur die Praxis. Schweizer Wald, 10.

Summary

The wood and game: one"tour d'horizon" in some states from european union

                In this paper are presented the disastrous effects on forest natural regeneration of very high levels of deer populations and the Achrnkirch (Tirol) model for relation schip between forest and game in use in Austria.

                An ather problem descused is silver fir situation in Donon massive in Vosges mountains.

                Autorul: dr. Aurel Teuşan, Forst-chemie, Ettenheim, Germania

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.