Dinamica dezvoltării exemplarelor de anin alb în pădurile din U. P. I Demacuşa

- Lucian Chichifoi -

1. Rolul ecologic şi importanţa aninului alb

            În condiţiile silviculturii actuale când se pune mare accent pe reconstrucţia ecologică a arboretelor calamitate şi formarea unor arborete stabile, realizarea acestui deziderat presupune nu numai folosirea unor specii de mare productivitate ci şi a unor specii cu o valoare economică mai redusă dar care prin rolul jucat, conferă o mai mare stabilitate arboretelor. Una din aceste specii este şi aninul alb (Alnus incana L.), care este o specie rustică, vegetând bine pe soluri extrem de sărace sau pe cele cu exces de umiditate realizând drenajul biologic al solului.

            Datorită acestor calităţi aninul alb a fost utilizat pe scară largă la împădurirea terenurilor degradate din alte ţări. La noi în ţară, deşi au existat unele încercări, nu a fost pus în valoare nici pe departe calităţile acestei specii, de aceea ar trebui revizuită poziţia silvicultorilor noştri asupra acestei specii.

            Un exemplu asupra rolului aninului alb reiese din cercetările făcute de C. Traci şi E. Costin pe Valea lui Bogdan, Sinaia, unde se remarcă faptul  că aninul alb realizează pe terenuri degradate creşteri deosebit de active încă din primii ani, fapt care determină o timpurie închidere a masivului (3-5 ani). Formele avansate de degradare a terenului sunt fixate şi acoperite într-un timp record, solul menţinându-se bine acoperit multă vreme, iar prin frunzişul abundent şi înrădăcinarea puternică se realizează îmbogăţirea în azot şi drenajul biologic al solului.

            Dacă   din  aceste  câteva aspecte reiese rolul ecologic al aninului alb, nu trebuie neglijată nici importanţa economică a sa. In ultimii ani pe pieţele europene se caută din ce în ce mai mult mobilă cu furnir de anin alb, pe lângă aceasta având şi alte întrebuinţări în gospodăriile săteşti în cele din urmă fiind bun şi de foc.

2. Dinamica dezvoltării exemplarelor de anin alb în pădurile din U.P. I Demacuşa

2.1 Evoluţia suprafeţelor ocupate de aninul alb în perioada 1907-1994.

Pentru evidenţierea suprafeţelor ocupate de aninul alb s-au studiat date din amenajamentele executate din 1907 până în 1994.

            Din analiza acestor date, rezultă că suprafeţele ocupate cu anin alb sunt într-o permanentă schimbare. Între 1907 şi 1932 suprafaţa în care era prezent aninul alb se menţine aproximativ constantă la circa 1000 ha. Între 1932 şi 1950 nu există date certe referitoare la suprafeţele ocupate de aninul alb. Intre 1950 şi 1960, odată cu înfiinţarea M.U.F.B. Moldoviţa, suprafaţa ocupată de anin scade la circa 700 ha, această scădere poate fi datorată şi modului diferit de amenajare şi a schimbării parcelarului. După 1960, când s-a trecut la modul actual de amenajare a pădurilor, suprafeţele ocupate de aninul alb scad, dar între anii 1960 şi 1994 se menţin aproximativ constante, această scădere poate fi datorată împărţirii parcelelor în subparcele ca urmare a diferenţierii arboretelor.  După amenajamentul din 1992 suprafaţa ocupată cu anin alb, fie în arborete    pure sau amestecate, fie diseminat, este de 307,7 ha.

            Se mai observă că în parcelele unde a fost semnalată prezenţa aninului alb sub formă diseminată, pe măsură ce aceste arborete înaintează în vârstă, aninul alb dispare, aceasta se întâmplă la 80-90 ani, reapărând în arboretele bătrâne de 150 - 160 ani o nouă generaţie. Acest fenomen se explică prin faptul că aninul alb are o longevitate mai redusă, moare sau este extras prin operaţiuni culturale, iar apariţia unei noi generaţii este împiedicată datorită lipsei luminii, arboretul principal fiind bine închis, iar aninul alb nu mai poate face faţă concurenţei.

            În arboretele cu consistenţă mai redusă (0,6-0,7), aninul îşi poate crea o nouă generaţie, astfel se explică prezenţa lui în arborete cu vârsta de 90-100 ani, de asemenea se explică şi prezenţa lui în arborete mai bătrâne (150-160 ani) unde consistenţa lor este redusă.

2.2 Dinamica structurală a arboretelor de anin alb

Dinamica numărului de arbori la hectar în raport cu vârsta. Pentru studierea dinamicii structurale a  arboretelor trebuie să ţinem cont de factorii care o influenţează şi de modul cum o influenţează. Un prim factor ce influenţează structura arboretelor este vârsta ce acţionează asupra desimii arboretelor, asupra diametrelor arborilor şi înălţimii, precum şi asupra diametrelor coroanelor.

            Datorită relativităţii evidente pe care o prezintă aprecierea consistenţei, nu vom folosi acest indicator ci vom folosi o noţiune mai precisă care are la bază măsurători. Desimea arboretului este un element mai precis de cuantificat şi cu largi implicaţii asupra dezvoltării arborilor şi arboretului.

            Se cunoaşte din literatura de specialitate că arborii crescuţi într-un arboret des prezintă disproporţii mari între înălţime şi diametru (coeficienţi de zvelteţe supraunitari) de asemenea, dată fiind competiţia pentru lumină şi hrană, au coroane slab dezvoltate iar volumul sistemului radicelar, la aceeaşi vârstă, mai mic decât arborii crescuţi într-un arboret cu consistenţă normală. In cele ce urmează se va analiza influenţa vârstei asupra desimii arboretului, datele obţinute din suprafeţele de probă fiind redate sub formă tabelară.

            Din analiza tabelului 1 se observă că la vârste mici, în arboretele de anin alb, lupta pentru existenţă nu este bine conturată, desimea menţinându-se aproximativ constantă până la vârsta de 15 ani, între 4100 - 6000 fire/ha.

Tabelul 1

Numărul de arbori la hectar în raport cu vârsta

            Diferenţele de la o unitate amenajistică la alta pot fi explicate prin prisma condiţiilor staţionale. Variaţia desimii la aceeaşi vârstă, în u.a. 335 F şi 72 A unde numărul de fire/ha la vârsta de 11 ani este de 4500 iar în u.a. 83 E la aceeaşi vârstă este de 4100, această diferenţa este datorată faptului că în u.a. 335 F şi 72 A condiţiile staţionale sunt mai favorabile dezvoltării aninului alb iar în u.a. 83 E, unde terenul este semimlăştinos numărul de fire scade. La fel se explică şi diferenţa mare între u.a. 13 L în care sunt condiţii specifice dezvoltării aninului, adică terenuri crude, reavăne şi u.a. 90 I unde terenul este mai ud spre semimlăştinos. Deci, putem spune că la vârste mici, când lupta pentru existenţă este slabă, singurul factor care intervine în reglarea desimii este staţiunea. Pe staţiuni de bonitate superioară arboretele de anin alb au o desime mai mare decât pe staţiuni cu bonitate mai inferioară şi terenuri mlăştinoase.

            De numărul de puieţi/ha depinde şi vârsta de închidere a masivului. Din cercetările făcute de C. Traci şi E. Costin, pe terenurile degradate din Valea lui Bogdan, reiese că vârsta la care se închide starea de masiv depinde de desimea puieţilor.

            Deşi starea de masiv este realizată la vârste mici, eliminarea naturală şi lupta pentru existenţă apare mai târziu. Intre 15-21 ani desimea scade slab, menţinându-se între 2400-3800 fire/ha. După vârste mai înaintate desimea scade simţitor de la circa 3000 fire/ha cât aveau arboretele la 20 ani la circa 1600 fire/ha la vârsta de 36 ani.

            După ce arboretul este bine încheiat şi individualizat, raporturile de concurenţă şi eliminare slăbesc astfel încât desimea scade mai lent reducându-se la 1400 fire/ha la 44 ani. Arboretul din u.a. 36 B la vârsta de 51 ani are o desime mai mică datorită intervenţiei factorilor antropici.

Dinamica structurii dimensionale în raport cu vârsta. Cercetările de teren şi de laborator având la bază un material faptic şi un volum de determinări şi înregistrări efectuate în trei arborete caracteristice de anin alb de pe cuprinsul  unităţii de producţie I Demacuşa, au dat posibilitatea studierii particularităţilor de dezvoltare a arboretelor de anin alb sub raport dimensional.

            Studiu întreprins  a ţinut seama de varietatea condiţiilor staţionale specifice aninişurilor şi de relaţiile importante ce s-au putut identifica între principalele caracteristici ale arboretelor în procesul de dezvoltare, în raport cu vârsta şi condiţiile naturalistice.

            In raport cu înălţimea arboretelor, cercetările întreprinse au dat posibilitatea obţinerii de date în legătură cu corelaţia dintre înălţime şi vârstă pentru cele trei arborete luate în studiu în raport cu condiţiile staţionale întâlnite.

            Din analiza celor trei corelaţii (fig. 1-3) se observă că la vârste tinere, situaţie întâlnită în arboretul din u.a. 67 J care are vârsta medie de 21 ani şi o înălţime medie de 8,2 m, curba de corelaţie în acest caz este de tip polinomial având ecuaţia:

y = 0,0006 x² + 0,1361 x + 4,9987

(unde y = înălţimea; x = vârsta) cu  un  coeficient de corelaţie r = 0,614^xxx ceea ce înseamnă că acest model de corelaţie este foarte semnificativ, legătura dintre înălţime şi vârstă este foarte strânsă.

            De asemenea, la această vârstă de 21 ani înălţimea minimă este de 6,6 m, iar cea maximă de 9,5 m, deci amplitudinea este de 2,9 m. Înălţimea minimă în acest arboret este de 6,2 m la vârsta de 14 ani, arboretele situându-se în clasa IV Kraft, iar înălţimea maximă 11,7 m la vârsta de 34 ani arboretele situându-se în clasa I Kraft.

            Pentru arboretul de vârstă mijlocie din u.a. 43 H, care are vârsta medie de 44 ani iar înălţimea medie de 17m, curba de compensaţie cu coeficientul de corelaţie cel mai mare este de tip logaritmic, având ecuaţia:

y = 6,5345ln x - 7,5865

(y = înălţimea; x = vârsta) cu un coeficient de corelaţie r = 0,436^x, ceea ce înseamnă că acest model este semnificativ, legătura dintre înălţime şi vârstă fiind destul de strânsă. Deşi legătura este destul de strânsă, la vârsta medie a arboretului apar amplitudini mari, înălţimea maximă fiind de 21,0 m iar înălţimea minimă 15,5 m cu o amplitudine de 5,5 m.

In acest arboret, înălţimea maximă este de 21,20 m la 45 de ani iar cea minimă este de 10,40 m la 30 ani. Pentru arboretul din u.a. 36 D cu vârsta medie de 51 ani şi înălţimea medie de 21,2 m. Curba de corelaţie cu coeficientul de corelaţie cel mai mare este de tip logaritmic, această curbă având următoarea ecuaţie : y = 7,5739 ln x - 7,9264 (y = înălţimea; x = vârsta) având un coeficient de corelaţie r = 0,526^xx, ceea ce înseamnă că acest model de corelaţie este distinct semnificativ,  legătura dintre vârstă şi înălţime  este foarte strânsă, amplitudinea înălţimii la vârsta medie de 51 ani este de 4,20 m, înălţimea maximă este de 25,0 m iar înălţimea minimă de 20,8 m. Înălţimea minimă a arboretului este de 17,0 m la vârsta de 28 ani, iar înălţimea maximă de 25,0 m la vârsta de 53 ani.

            Luând în analiză toate cele trei corelaţii se observă influenţa condiţiilor staţionale şi influenţa vârstei asupra înălţimii. In arboretele tinere unde lupta pentru existenţă este mare, corelaţia dintre înălţime şi vârstă este foarte strânsă, în arboretele mai bătrâne această luptă încetând, corelaţia este mai mică.

            De asemenea, se observă că la aceeaşi vârstă, înălţimile în cele trei arborete diferă; de exemplu, în u.a. 67 J, la vârsta de 40 ani înălţimea este de 11,0 m, în u.a. 43 H la aceeaşi vârstă înălţimea medie este de 15,9 m, iar în u.a. 36 B înălţimea este de 16,8 m. Această diferenţă se explică prin prisma diferenţelor condiţiilor staţionale. In u.a. 67 J terenul fiind pietros, tare, cu mult schelet, aninul alb realizează creşteri în înălţime mai mici decât în u.a. 43 H, unde terenul este mlăştinos aproape tot timpul anului; tot de aici se observă că maximul creşterii în înălţime se realizează în u.a. 36 B, unde aninul alb găseşte condiţii optime pentru dezvoltare, soluri bogate şi aerisite, cu umiditate suficientă.

            Referitor la diametrul arborilor, cercetările făcute au dat posibilitatea obţinerii de date în legătură cu corelaţia dintre diametru şi vârstă, precum şi cu condiţiile staţionale care le influenţează.

            Din analiza datelor obţinute din cele trei arborete studiate se observă că în u.a. 67 J, unde arboretul are o vârstă medie de 21 ani, iar diametrul mediu al aceluiaşi arboret este de 6,8 cm, corespunzător acestei vârste medii diametrele prezintă o amplitudine mică, de 0,7 cm. Curba de corelaţie cu cel mai mare coeficient de corelaţie este de tip polinomial şi are următoarea formă:

y = -0,0002 x² + 0,2329 x + 1,9422

(unde  y reprezintă vârsta  şi x diametrul), având un coeficient de corelaţie r = 0,723^xxx, ceea ce înseamnă că acest model de corelaţie este foarte semnificativ (fig. 4). Câmpul de distribuţie al diametrelor variază între 3,7 care este şi diametrul minim şi 12,0 care este diametrul maxim din acest arboret. Putem spune că la vârste mici diametrul se corelează foarte bine cu înălţimea.

            In u.a. 43 H, în care este un arboret cu vârsta medie de 44 ani şi un diametru mediu de 16,4 cm corespunzător acestei vârste medii, valoarea diametrului prezintă o amplitudine mare de 7,3 cm, ceea ce se explică prin faptul că procesul de eliminare naturală este aproape terminat, fiecare arbore din arboret având o poziţie bine determinată.

            Curba de corelaţie cu cel mai mare coeficient de  corelaţie   este de tip putere şi are  următoarea expresie:

y = 1,098x^0,714

(unde y = vârsta; x = diametru), cu un coeficient de corelaţie r = 0,562^xx, ceea ce înseamnă că acest model de corelaţie este distinct semnificativ.

            Câmpul de distribuţie al diametrelor este cuprins între 8,4 cm, ceea ce reprezintă diametrul minim realizat la vârsta de 30 ani şi 22,9 cm realizat la 45 ani şi reprezentând diametrul maxim al arboretului.

            Pentru arboretul din u.a. 36 B, care are vârsta medie de 51 ani şi un diametrul mediu de 23,6 cm, amplitudinea corespunzătoare acestei vârste medii este de 4,4 cm, cu un maxim de 28,0 cm şi un minim de 23,6 cm.

            Curba de corelaţie între vârstă şi diametru cu cel mai mare coeficient de corelaţie, r = 0,822^xxx, este de tip polinomial şi are forma:

y = 0,0005 x² + 0,3413 x + 6,72

            Din analiza coeficientului de corelaţie se observă că între vârstă şi diametru există  o  corelaţie foarte  mare (coeficientul     de corelaţie foarte semnificativ).

            Câmpul de dispersie a diametrelor se situează între d_min. = 14,0 cm realizat la 41 ani şi d_max. = 31,5 cm realizat la 61 ani.

            Din  analiza  celor   trei   curbe  de corelaţie (fig. 4-6)  se  desprinde  ideea că   între vârstă şi diametru este o puternică corelaţie indiferent de vârsta arboretului luat în studiu, ceea ce diferă la cele trei arborete este valoarea diametrului la o anumită vârstă.

De exemplu, în u.a. 67 J, la vârsta de 40 ani diametrul este de 10,0 cm, în u.a. 43 H, la 40 ani diametrul este de 14,7 cm, iar în u.a. 36 B, la aceeaşi vârstă, diametrul este de 22,3 cm, această diferenţă mare fiind pusă pe seama condiţiilor staţionale. În u.a. 67 J, pe teren pietros, puţin fertil, creşterile sunt mai reduse decât în u.a. 43 H, pe teren semimlăştinos sau în u.a. 36 B unde aninul alb găseşte condiţii optime de dezvoltare. Importanţa acestui fenomen este destul mare şi nu este reprezentat numai din producţia de lemn, ci din faptul că pe terenul din u.a. 67 J altă specie, la început, nu putea să se instaleze, instalarea arboretului de anin, deşi cu producţie mică, a favorizat instalarea, sub adăpostul lui, a seminţişului de molid.

In raport cu diametrul coroanei  arborilor, cercetările făcute dau posibilitatea obţinerii unor date privind modul în care este influenţat de vârstă diametrul coroanei.

Din analiza profilelor orizontale ale celor trei arborete şi pe baza măsurătorilor făcute pe ele se pot trage următoarele concluzii. În arboretul din u.a. 67 J, cu vârsta de 21 ani, acesta are un diametrul mediu al coroanei de 2,0 m, cu un diametru minim al coroanei de 0,9 m la vârsta de 17 ani şi un diametru maxim al coroanei de 4,0 m la 34 ani; diametrele mici ale coronamentelor din acest arboret sunt un rezultat al desimii lui şi al luptei pentru existenţă. In acest arboret, coroanele arborilor se întrepătrund puternic, arboretul fiind închis, solul nu este înierbat, dând astfel posibilitatea instalării seminţişului de molid, care în unele locuri ajunge la 7 buc/m². În arboretul din u.a. 43 H, care este de vârstă mai mare, diametrul mediu al coroanei este de 2,8 m, arboretul având un diametru minim al coroanei de 1,6 m la vârsta de 30 ani şi un diametru maxim al coroanei de 4,5 m la vârsta de 45 ani. Se observă că în acest arboret, datorită vârstei mai înaintate (vârsta medie 44 ani), diametrul coroanei arborilor creşte, dar nu atât de mult comparativ cu ceilalţi parametri biometrici, acest fenomen ducând la luminarea arboretului, iar datorită abundenţei apei din sol s-a dezvoltat o pătură ierbacee bogată şi densă, care nu permite instalarea seminţişului de molid decât în locuri rare. Arboretul totuşi are un rol important în drenajul biologic, lipsa lui ar putea duce la formarea unei adevărate mlaştini. În arboretul bătrân din u.a. 36 B (vârsta medie 51 ani) s-a stabilit şi diametrul coroanelor arborilor, astfel că diametrul mediu al coroanelor este de 5,3 m, diametrul minim al coronamentului este de 2,8 m, realizat la vârsta de 41 ani, iar cel maxim de 7,0 m, realizat la vârsta de 58 ani. Comparativ cu valorile obţinute în cele două suprafeţe de probă, diametrul coroanei arborilor a crescut mult, acesta fiind posibil datorită răririi puternice a arboretului ca urmare a intervenţiilor antropice. Rărirea arboretului a dus la formarea unei pături ierbacee bogate şi dense făcând practic imposibilă instalarea seminţişului de molid fără o mobilizare a solului.

            Luând în comparaţie cele trei arborete se observă că la aceleaşi vârste au diametre a coroanelor diferite, de exemplu la 40 ani în u.a. 67 J diametrul coroanei este de 2,5 m, în u.a. 43 H este de 2,8 m iar în u.a. 36 B de 4,2 m acest fapt se explică prin modul diferit de creştere a diametrului coroanei în condiţii staţionale diferite.

             2.3 Frecvenţa arborilor pe categorii de diametre

            In scopul verificării şi precizării legilor de structură în arboretele de anin alb din U.P. I Demacuşa, s-a urmărit frecvenţa numărului de arbori pe categorii de diametre.

            Deşi există date pentru unele specii din ţara noastră şi străinătate, am recurs totuşi la această verificare întrucât specificul arboretelor de anin alb poate face ca modul de repartizare al arborilor pe categorii de diametre să fie diferit, comparativ cu cel al speciilor studiate.

            Pentru a surprinde specificul structural al repartiţiei numărului de arbori într-un arboret este necesar să se ajungă la o mai profundă înţelegere a diferenţierii arborilor într-un arboret. In acest sens, se cunoaşte că într-un arboret echien sau relativ echien, în raport cu vârsta, se constată un proces continuu de trecere a arborilor dintr-o clasă cenotică în alta, inferioară sau superioară. In general, are loc un transfer dintr-o clasă superioară într-una inferioară, alimentându-se în acest fel procesul de eliminare naturală care se manifestă în clasele cenotice inferioare. Dacă însă se execută rărituri selective de sus, se creează condiţii pentru ca unii arbori din clasele cenotice inferioare să treacă în clasele superioare, fapt ce determină o participare a arborilor în mod inegal la acumularea creşterii în arboret. De aici apare necesitatea cunoaşterii combinaţiei arborilor de diferite mărimi.

            In acest scop, pentru aninul alb, s-a trecut la repartizarea arborilor din unităţile amenajistice luate în studiu pe categorii de diametre şi la reprezentarea lor grafică.

            Cu ajutorul calculatorului electronic s-a încercat şi găsirea unui model matematic care să exprime modul de distribuţie a arborilor pe categorii de diametre la arboretele de anin alb. Prin testări succesive cu diferite modele matematice, s-a obţinut modelul matematic cel mai reprezentativ pentru toate arboretele de anin alb luate în studiu.

            Acest model matematic este de tip polinomial şi are următoarea formă:

y = ax⁶ + bx⁵ + cx⁴ + dx³ +ex² + fx + g,

unde     y =   număr   de   arbori/ha;    

  x =  categoria de diametre.

            Acest model matematic este experimental, prin cercetări mai aprofundate se poate crea şi un model teoretic. In studiul experimental acest model matematic, pentru toate suprafeţele, are un coeficient de corelaţie semnificativ sau chiar pentru unele arborete foarte semnificativ.

            S-a încercat pentru ridicarea preciziei folosirea repartiţiei Pearson tip b, care are următoarea formă:

            N (x-a)^a   (b-x)^d

 f(x) = ------------------------ ,        unde:

            ò^b_a (x-a)^a  (b-x)^d  dx

 - f(x) - funcţia de frecvenţă;

- a şi b reprezintă diametrul minim, respectiv maxim al arborilor;

- a şi d reprezintă exponenţii funcţiei beta specifici fiecărui tip de structură.

            S-a calculat acest tip de distribuţie pentru o parte din suprafeţele studiate, iar pentru datele obţinute s-a aplicat testul c², rezultatul fiind că între distribuţia experimentală şi distribuţia de tip b corelaţia, pentru arboretele pentru care s-a calculat, este nesemnificativă. Dar aceasta nu ne poate duce la concluzia că diametrul arboretelor de anin alb nu s-ar distribui după acest model matematic, iar pentru a demonstra, cercetările trebuie aprofundate prin inventarierea unui număr mai mare de arborete.

            Din analiza graficului (fig. 7) se observă că pentru majoritatea arboretelor distribuţia arborilor pe categorii de diametre prezintă o asimetrie de stânga (pozitivă), această prelungire a ramurii drepte a curbei de frecvenţă fiind determinată de creşterea nestingherită a arborilor groşi care-şi dezvoltă liber coroana, mai puţin influenţaţi de ceilalţi arbori din plafoanele inferioare; de asemenea, pentru unele arborete se observă două maxime pe curba de distribuţie, frecvenţa diametrelor de mijloc fiind mai mică. Acest fenomen apare la arboretele de vârstă medie (15-20 ani) şi se explică prin  prisma luptei pentru existenţă, parte din arbori, dezvoltându-se viguros, devin dominanţi şi se află în plafoanele superioare, iar restul rămân dominaţi.

La arboretele de vârste mai mari aceste două maxime se situează, unul în zona diametrelor mici, semn al apariţiei seminţişului, iar celălalt în zona diametrelor mai mari, în acest caz curba aplatizându-se.

            In concluzie, modul de distribuţie al arborilor pe categorii de diametre, precum şi modelele matematice găsite sunt oarecum specifice arboretelor de anin alb, de aceea folosirea curbelor de distribuţie de la alte specii nu este indicată, pentru că poate fi însoţită de erori. Pentru stabilirea unui model matematic cercetările trebuie aprofundate.

            Concluzii

            In articolul de faţă este prezentat rolul ecologic al aninului alb, ca specie pionieră şi amelioratoare de sol putând fi folosită la împădurirea terenurilor degradate şi a celor cu exces de umiditate, realizând drenajul biologic al solului.

            In capitolul intitulat "Dinamica dezvoltării exemplarelor de anin alb în pădurile din U.P. I Demacuşa" se evidenţiază evoluţia suprafeţelor ocupate de aninul alb în perioada 1907-1994, reliefându-se şi faptul că, deşi cu unele fluctuaţii, aceste suprafeţe rămân aproximativ constante.

            Din "Dinamica numărului de arbori la hectar în raport cu vârsta" reiese faptul că la vârste mici (până la 15 ani) numărul de arbori/ha se menţine aproximativ constant, diferenţele fiind puse pe seama staţiunii, după această vârstă, când lupta pentru existenţă este bine conturată, numărul de arbori/ha scăzând simţitor funcţie de vârstă.

            In subcapitolele următoare s-a încercat găsirea unor modele matematice cât mai reprezentative, care să reflecte corelaţiile ce există între vârstă şi înălţime, vârstă şi diametru, vârstă şi diametrul coroanei.

            In ultimul subcapitol s-a realizat distribuţia arborilor pe categorii de diametre şi s-a încercat găsirea unui model matematic reprezentativ; acest model este de tip polinomial de gradul 6, rezultatele folosirii cubei de tip b fiind deocamdată nesemnificative.

            In final, putem spune că în cazul aninului alb, deşi specie cu o valoare relativ mai redusă, importanţa sa reiese din rolul său ecologic, iar prin aprofundarea cercetărilor se pot găsi modele matematice unice, care să reflecte corelaţiile între parametrii biometrici ai unui arboret de anin alb.

 Bibliografie

Chichifoi, L., 1995. Analiza posibilităţilor de cultură a aninului alb (Alnus incana L.) în U.P. I Demacuşa - O. s. Tomnatic. Lucrare de diplomă.

Giurgiu, V., 1979. Dendrometrie şi auxologie forestieră. Ed. Ceres, Bucureşti.

Giurgiu, V., 1972. Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Ed. Ceres Bucureşti.

Haralamb, A.T., 1956. Cultura speciilor forestiere. Ed. Agro-silvică, Bucureşti.

Traci, C., 1958. Cultura aninului alb (Alnus incana L.) pe terenuri degradate. Rev.Păd. nr. 6.

Traci, C., Costin, E., 1965. Culturi forestiere de protecţie pe terenuri degradate din R.S.R. C.D.T.E.F. Bucureşti.

Résumé

La dinamique du développement d'aulne dans les forets du U. P. I Demacuşa, O. s. Tomnatic

                Dans cette travail se présente quelque fois relativement du role écologique et l'importance d'aulne, l'évolution des surfaces occupés d'aulne entre 1907-1994, la dinamique structurale des peuplements d'aulne et fréquence des arbres sur les catégories des diametres. En conclusion l'auteur dit que aulne est une espece avec une valeur économique réduit mais sa importance résulte de son role.

              Autorul: ing. Lucian Chichifoi, Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.