Protecţia răşinoaselor din Filiala Silvică Teritorială Suceava

- Antonică Negură -

Răşinoasele din cuprinsul Filialei Romsilva Suceava, care reprezintă 78 % din suprafaţa păduroasă de peste 419 mii hectare şi în care molidul predomină (65 %), în decursul ultimei jumătăţi de secol au fost puternic calamitate de vânt şi de zăpadă, prin doborâturi şi rupturi de arbori în cantităţi deosebit de însemnate. Această situaţie, în bună parte, a dus la dezorganizarea procesului de producţie, de gospodărire al acestor păduri. Din păcate, au suferit atât arboretele de vârstă mijlocie şi cele bătrâne, cât şi cele tinere. Asemenea fenomene au avut loc la intervale nu prea mari, ceea ce a solicitat eforturi din partea silviculturii şi exploatării, în vederea lichidării în cât mai scurt timp a efectelor negative ale acestora.

            1. O incursiune în trecut arată cât de încercate au fost pădurile de răşinoase din acest colţ de ţară: datele statistice de arhivă, cât şi literatura de specialitate, de fapt bazată tot pe aceste surse, consemnează principalele perioade în care s-au produs astfel de calamităţi. In continuare, voi aminti unele din aceste fenomene înregistrate după cel de al doilea război mondial. Desigur că factorul principal în doborârea şi ruperea arborilor a fost mai întâi efectul vântului, la viteza de peste 12-17 m/s, cât şi grosimea stratului de zăpadă din primăvară. In schimb, trebuie să avem în vedere şi unele condiţii favorizante. In cazul răşinoaselor, unde predomină monoculturile, mai ales de molid, care în bună parte sunt unietajate, acestea au un grad de vulnerabilitate ridicat. Ţinând seama şi de caracteristicile morfologice ale molidului, care are înrădăcinare superficială, în unele situaţii fiind instalat pe soluri scheletice, a condus la o mai slabă stabilitate ecologică a pădurilor. Uneori astfel de catastrofe au fost precedate şi de un volum însemnat de precipitaţii, care au slăbit ancorarea sistemului radicelar al arborilor.

            In continuare, vom aminti etapele mai importante în care s-au înregistrat astfel de fenomene meteorologice.

            In iarna 1947-1948, doborâturi şi rupturi de  arbori se produc în bazinele Bistriţei, Moldovei şi Sucevei, mai ales la ocoalele silvice Cârlibaba, Iacobeni - 440 mii m³, ocoalele silvice Vama şi Moldoviţa - 124 mii m³; iar la Ocolul silvic Stulpicani 700 mii m³. Amploare mare a unor calamităţi a avut loc în toamna anului 1964, care s-a cifrat la 5,3 milioane m³, majoritatea în bazinul Bistriţei, dar şi la ocoalele silvice Cârlibaba, Pojorâta, Vatra Dornei, Crucea etc.

            In anul 1969, mai ales în luna iulie, doborâturile de pe o suprafaţă de 61.250 ha se cifrează la 6,1 milioane m³, cele mai multe fiind în bazinul Moldovei, în majoritate la Ocolul silvic Moldoviţa şi mai puţin la Ocolul silvic Vama; în bazinul Bistriţei, la Ocolul silvic Cârlibaba, iar în bazinul Sucevei la ocoalele silvice Marginea şi Solca.

            Asemenea fenomene au loc în continuare, aproape în fiecare an, ceva mai accentuate fiind în toamnele anilor 1973, 1974, 1981, cât şi în vara anilor 1978, 1982 etc.

            Rupturi masive de arbori, datorate zăpezii, se înregistrează în luna aprilie a anilor 1977 şi 1979, când în bazinele Sucevei şi Moldovei, la ocoalele silvice Marginea, Putna, Râşca, Falcău, Pojorâta, Mălini, Moldoviţa au fost calamitate păduri de toate vârstele - 3,8 milioane m³ în 1977 şi 3,9 milioane m³ în 1979.

            Potrivit datelor existente, rezultă o perioadă liniştită fără calamităţi naturale între anii 1960-1963, în care interval accidentalele produse în răşinoase au fost doar de 1,2 % raportat la perioada 1960-1990, reprezentând 100 mii m³ pe an. Intre anii 1964-1973, procentul doborâturilor creşte la 39,1 %, adică la 1314 mii m³ pe an. In felul acesta, în unele U.P.-uri şi ocoale silvice posibilitatea a fost depăşită pe mulţi ani. Intre anii 1974-1982, doborâturile produse reprezintă cota cea mai ridicată - 56,4 %, iar media anuală ajunge la 2.103 mii m³, o situaţie anormală, care a determinat mari perturbări în procesul normal de producţie. Urmează între anii 1983-1989 o situaţie mai bună (3,3 %), volumul pe an fiind numai de 160 mii m³.

            2. Iată însă că fenomenele meteorologice din trecut revin iarăşi în actualitate şi cu destulă intensitate. Bunăoară, în 1993 se înregistrează doborâturi şi rupturi de arbori la răşinoase, în majoritate la molid în volum de 382 mii m³, iar în 1994 - 893,9 mii m³. Caracteristica principală a acestor calamităţi este că ele s-au produs în majoritate dispersat, în felul acesta fiind răspândite pe 56,6 mii ha, faţă de 21,5 mii ha în 1992 şi de 66 mii ha în 1994.

            Doborâturi mai multe au fost atât în bazinul Bistriţei, cât şi a Moldovei şi Sucevei (tabelul 1), la ocoalele silvice Cârlibaba, Crucea, Panaci, Dorna Candreni, Iacobeni, Stulpicani etc. Aşa cum rezultă din tabelul 1, în majoritate volumul doborâturilor s-a produs în bazinul superior al Bistriţei, inclusiv al Dornei, fiind în procent de 35% în 1993, pentru ca în 1994 să ajungă la peste 60%.

                                                                                                                                             Tabelul 1

Localizarea pe zone a doborâturilor şi rupturilor de vânt la răşinoase pe Filială

            Accidentalele din bazinul Moldovei sunt în procent ridicat (41,7 %), pentru ca în 1994 să scadă la 29,3 %. Mult mai scăzute sunt doborâturile din bazinul Sucevei, care deşi în 1993 au reprezentat 23,3 %, scad mult în 1994, la 11,8 %.

            Faptul că aceste calamităţi au avut loc dispersat, în multe puncte, a îngreunat activitatea de exploatare în termen a acestor accidentale. La aceasta se adaugă şi situaţii cu totul deosebite, în sensul că spre deosebire de anii trecuţi, multe parchete cu apreciabile volume nu s-au contractat, pe motiv că se află în locuri mai greu accesibile sau că este depăşită foarte mult posibilitatea anuală la produsele principale prin asimilări cu produse accidentale. Deja s-a ajuns ca o parte din aceste materiale expuse acţiunii factorilor de climă, pe de o parte şi insectelor, pe de altă parte, să se deprecieze. Acest lucru, bineînţeles că se putea evita dacă îndată ce au avut loc doborâturile arborii respectivi se cojeau la cioată, aşa cum procedau predecesorii noştri în urmă cu mai bine de 20 ani.

            Bradul, care în compoziţia răşinoaselor noastre ajunge la 32 %, a fost calamitat în procent mult mai restrâns. Acest lucru se poate atribui în bună parte stabilităţii lui ecologice, datorită înrădăcinării profunde, cât şi instalării pe soluri mai evoluate, dar şi faptului că un procent apreciabil este şi în amestec. In schimb, începând cu anul 1985, bradul se confruntă cu fenomenul de uscare a arborilor, mai ales în ocoalele silvice Marginea şi Solca, dar fenomenul este semnalat şi la ocoalele silvice Gura Humorului, Râşca, Putna, Mălini.

            Analiza fenomenului ne duce la concluzia că acţionează un complex de factori, între care amintim secetele excesive din anii cu perioade în care s-au înregistrat puţine precipitaţii, cât şi în parte condiţiilor staţionale. Avem în vedere însă şi vârsta fiziologică, în multe cazuri peste medie, ceea ce necesită a se revedea acest element în stabilitatea ciclului de exploatare. Se mai pot aminti şi fenomenul de stagnare a apei, solurile fiind foarte grele şi fără drenaj; ploile acide, noxele industriale etc.

            3. In condiţiile existenţei în pădure de arbori rupţi şi doborâţi sau afectaţi de fenomenul uscării în cazul bradului, s-au creat situaţii prielnice de instalarea şi dezvoltarea populaţiilor de ipide. Acestea, cu atât mai mult cu cât an de an în pădure au rămas însemnate cantităţi de materiale calamitate care nu s-au exploatat în termenele fixate.

            Situaţia în ultimii ani este şi mai accentuată datorită faptului că, prin reglementările în vigoare, rămân multe parchete necontractate la timp, care în schimb sunt sursă excelentă de înmulţire a insectelor. In acest fel ipidele, din dăunători secundari ajung dăunători primari, capabili să atace arborii sănătoşi din zonă. Aşa se explică creşterea suprafeţeleor pe care s-au depistat gândaci de scoarţă la răşinoase de la 16 mii ha în 1992 la 27 mii ha în 1993 şi 31 mii ha în 1994. Pe grade de intensitate (tabelul 2) se remarcă creşterea de la an la an a suprafeţelor cu intensitate puternică şi foarte puternică, ceea ce reflectă accentuarea dezvoltării populaţiilor de insecte.

Tabelul 2

Situaţia comparativă pe grade de intensitate a ipidelor în anii 1992-1994

            Asemenea situaţii nedorite de infestări mai intense la molid se înregistrează mai cu seamă în raza ocoalelor silvice Crucea, Panaci, Dorna Candreni, Cârlibaba, Iacobeni, iar la brad la Ocolul silvic Marginea. Mai mult, nivelul ridicat al populaţiilor de ipide, favorizat de prezenţa arborilor rupţi şi doborâţi, neexploataţi la timp, a dus la apariţia unor focare primare deosebit de periculoase pentru arborii sănătoşi din zonă. Aşa se şi explică creşterea alarmantă a arborilor înroşiţi pe picior care, în timpul sezonului de vegetaţie din cursul anilor 1993 şi mai ales 1994 au fost infestaţi de gândacii de scoarţă ai răşinoaselor.

            Dacă în 1992 numărul acestora era de 857 bucăţi, cu un volum de 791 m³, în 1993 ajunge la 8.038 bucăţi, cu un volum de 6.017 m³, pentru ca în 1994 să se înregistreze 28.159 bucăţi arbori înroşiţi pe picior atacaţi de ipide cu un volum de 15.223 m³ (tabelul 1). De fapt asemenea situaţii au loc tocmai în zonele în care în ultimii ani au rămas parchete neexploatate, iar altele chiar necontractate.

            Bunăoară, la sfârşitul lunii septembrie 1994, Ocolul silvic Cârlibaba avea un volum de 49 mii m³ doborâturi necontractate, înregistrând în acelaşi timp şi peste 5.000 arbori înroşiţi pe picior şi atacaţi de ipide, Ocolul silvic Crucea 33 mii m³ doborâturi necontractate, iar arbori atacaţi pe picior 5.439, Ocolul silvic Stulpicani 27 mii m³ doborâturi necontractati, cu peste 2.500 arbori înroşiţi pe picior şi atacaţi.

            In privinţa punctelor unde s-au creat astfel de focare, acestea se suprapun aproape în totalitate cu acelea în care s-au produs calamităţile care le-am menţionat.

            Datele din tabelul 1 reflectă asemenea situaţii. Valorile ridicate ale accidentalelor neexploatate din 1994, de 23,8% reprezintă situaţia din bazinul mijlociu al Bistriţei, îndeosebi la Ocolul silvic Crucea (Valea Barnarului) şi Ocolul silvic Panaci. De fapt la aceste ocoale silvice se găsea cel mai însemnat volum de doborâturi necontractat (53,9 %), situaţii care au condus la formarea focarelor de ipide în proporţie destul de mare (40,4 %). La fel şi în bazinul Bistriţei Aurii, la ocoalele silvice Cârlibaba şi Iacobeni accidentalele neexploatate (19,7 %) au determinat o infestare a arborilor sănătoşi până la 27,2 %.

            4. In privinţa dinamicii infestării şi dezvoltării populaţiilor de insecte, aceasta s-a corelat cu evoluţia elementelor climatice. Astfel, atât în 1993 cât şi în 1994 activitatea insectelor s-a constatat la începutul lunii mai, odată cu încălzirea timpului şi înregistrarea unor temperaturi pozitive, în jur de 10^oC. Producerea zborului de ipide concomitent cu marcarea intrărilor realizate de insecte s-a urmărit prin arbori cursă, alţi arbori infestaţi cât şi prin cursele feromonale, folosind feromonul Atratyp. Prin decojiri parţiale sau totale la arborii cursă şi arborii infestaţi a rezultat numărul de sisteme de atac (familii) pe m², iar prin inventarierea de 2-3 ori pe săptămână a curselor feromonale a reeşit numărul de gândaci de Ips typographus L. capturaţi.

            In compoziţia scolitidelor care au produs infestări la molid predomină gândacul Ips typographus L., care ajunge la 80 % şi mai mult, în majoritate instalat pe trunchiurile groase ale arborilor. Frecvent însă, în asociaţii se remarcă şi prezenţa speciilor de Ips amitinus Eichh. şi Pityogenes chalcographus L., mai mult pe părţile subţiri, fiind însă găsit şi pe cele mai groase. Totodată s-a constatat destul de des Dryocoetes autographus Ratz., pe porţiuni mai subţiri, iar pe cele cu un plus de umiditate, de obicei părţile laterale ale arborilor Hylurgops glabratus Zett. şi Hylurgops palliatus Gyl., cât şi altele.

            La brad, Pityokteines curvidens Germ. este specia majoritară, alături de care se găseşte Cryphalus piceae Ratz.

            De menţionat că în aceşti ani, mai mult decât altă dată, pe arborii de molid doborâţi şi rupţi, vechi de un an şi mai bine, cu un grad avansat de depreciere, prezenţa speciilor de Pissodes harcyniae Hbst., Rhagium inquisitor L. ş.a a crescut considerabil, iar la brad Pissodes piceae. In acelaşi timp, frecvenţa insecteleor xilofage a fost importantă, între care Trypodendron lineatum L. a fost majoritar. Aceasta, cu atât mai mult cu cât însemnate cantităţi de materiale calamitate s-au găsit în suprafeţele cu umiditate ridicată sau în locuri umbrite, condiţii prielnice de înmulţire a acestui dăunător cât şi alţii (ocoalele silvic Broşteni, Crucea).

            La fel, pe exemplarele de brad pe picior, în curs de uscare, după ce în prealabil au fost infestate de Pityokteines curvidens Germ., cât  şi de Cryphalus piceae Ratz., prezenţa dăunătorului Pissodes piceae este sporită.

            In aceşti ani, ca factori limită în dezvoltarea populaţiilor de Ipidae remarcăm o mortalitate naturală accentuată, comparativ  cu alţi ani; în bună parte, aceasta se datoreşte influenţei unor elemente climatice, mai ales a procentului ridicat de umezeală dar şi a uscăciunii excesive a scoarţei din perioadele de vară. In acelaşi timp s-a remarcat si prezenţa unor prădători, mai ales a speciilor de Thanasimus. In măsură însemnată, aceşti factori şi-au adus contribuţia la diminuarea populaţiilor de ipide din zonă.

            5. Conştienţi de pericolul pe care aceşti dăunători îi reprezintă pentru arboretele din raza Filialei Silvice Teritoriale Suceava, s-a urmărit să se acţioneze cât mai hotărât pentru exploatarea în termen a arborilor doborâţi şi rupţi. Cu toate măsurile întreprinse nu s-a reuşi, pe de o parte, ca o cantitate de circa 79 mii m³ de răşinoase calamitate din 1994 şi mai vechi să se lichideze până la sfârşitul anului 1994, iar 74,5 mii m³ contractaţi să nu fie exploatat în termenele fixate. Se mai adaugă circa 250 mii m³ doborâturi şi rupturi ivite în 1994, care urmează a se exploata în 1995. In acelaşi timp cu toate eforturile făcute s-au cojit la cioată numai circa 1,0 mii m³ la Ocolul silvic Dorna Candreni.

            In aceste condiţii numărul de 24.435 arbori cursă instalaţi, cât şi a 3.000 curse feromonale nu au fost suficiente şi în acelaşi timp destul de eficiente pentru a limita dezvoltarea şi extinderea atacului de ipide. Astfel, a fost posibil să inregistrăm focare primare, care, au determinat infestarea arborilor pe picior aproape în toate suprafeţele cu accidentale, dar mai mult în cele în care au rămas materiale neexploatate sau contractate şi neexploatate.

            In aceste condiţii, nu uşoare, ne-am propus un complex de măsuri care să aibă în vedere ca până în primăvara anului 1995 să se fasoneze şi să se scoată din pădure materialele lemnoase atacate de ipide, să instalăm un număr suficient de arbori cursă, cât şi curse feromonale în diferite procedee de amplasare. Focarele de dăunători cunoscute vor fi izolate prin arbori trataţi şi amorsaţi cu nade feromonale. In cazul unor arbori infestaţi, care nu pot fi evacuaţi în termen din pădure, aceştia se vor coji sau trata chimic.

            In acest fel vom asigura o stare corespunzătoare răşinoaselor, condiţie principală în menţinerea şi creşterea producţiei şi productivităţii pădurilor; totodată integrând şi mijloace de protecţie în lupta integrată a dăunătorilor forestieri.

Bibliografie

Ichim, R., 1988 - Istoria pădurilor din Bucovina. Ed. Ceres, Bucureşti.

Ichim R., 1990 - Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid. Ed. Ceres, Bucureşti.

Negură, A., 1993 - Starea de sănătate pădurilor din jud. Suceava pe perioada 1985-1992. Rev.Păd. nr. 1.

Simionescu, A., 1976 – Combaterea principalilor gândaci de scoarţă ai molidului. Ed. Ceres, Bucureşti.

Simionescu, A., 1987 - Protecţia răşinoaselor împotriva dăunătorilor de tulpină. Ed. Ceres, Bucureşti.

Simionescu, A., 1990 -Protecţia pădurilor prin metode de combatere integrată. Ed. Ceres, Bucureşti.

Summary

            The work presents the main problems concerning the protection of the resinous woods in the area of the Districtual Forest Subsidiary of Suceava. It shows the way in whick, in time, the fallen and the torn resinous trees, due to wind and snow, have created favourable conditions for the increase number of trunk pest.

                The same unexpected meteorological phenomena took place intensively in the last years, especially, at the spruce fir woods. In some areas, where the insect population leveal was high, Ipidae hotbeds were formed, and they are areal danger for the healthy trees.

            That's why, finally, we point out the methods of necessary protection to be taken in order to insure a proper phytosanitary statuts to the woods and to increase the production and productivity of the forests.

Autorul: ing. Antonică Negură, Filiala Silvică Teritorială Suceava

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.