|
||||||
|
|
||||||
|
|
|
|
||||
- Aurel Teușan -
Gospodărirea
molidișurilor vătămate de vânt și zăpadă din pădurile montane îi confruntă pe
cei care se ostenesc să lase generațiilor viitoare o pădure și mai sănătoasă,
și mai stabilă cu următoarea problemă : transformarea treptată in arborete cu
structuri diversificate (Ichim, 1990). Ca specii de amestec se menționează fagul și bradul
(Pal, 1994).
Bradul, ființă mistică
Autorul
acestor rânduri ar inversa ordinea de mai sus, dând prioritate bradului. Dar nu
fiindcă acestei specii îi merge vorba că ar fi mai rezistentă la vânt.
Experiența a dovedit că și bradul poate fi uneori dezrădăcinat sau rupt (Marcu
et al. 1969; Ichim, 1990).
Și nu
datorită faptului verificat, anume că amestecurile de molid-brad
(molideto-brădete) sunt cel puțin tot atât de rezistente ca amestecurile de
rășinoase cu fag (Ichim, 1990).
Nu,
pledoaria în favoarea bradului se datorează unor motive personale, subiective.
Să le schițez :
De cum m-am
pomenit pe lumea aceasta m-am văzut străjuit de doi brazi.
Unul pe
pământul nostru, celălalt la un vecin.
Mi-e greu
să-i descriu.
Știu doar
că erau înalți până-n cer. Și grosimea ?
Nici aici
nu pot da cifre.
Să recurg
la un subterfugiu.
Intr-o
dimineață, am văzut o grupă de 4 bărbați zdraveni, înarmați cu diferite scule,
că se îndreaptă către bradul meu de la vecin.
Am bănuit
că nu au gânduri curate și am pândit să văd ce fac.
Din păcate,
se apropia ora plecării la școală. Eram în clasa întâia și încă nu învățasem a
chiuli. Așa că până la urmă am trebuit să-mi părăsesc postul de pândă.
O ultimă
aruncătură de ochi și am luat-o la drum, cale de câțiva kilometri.
Orele de
învățământ nu mi-au folosit la nimic. Gândul meu era aiurea . . .
Nespusă
mi-a fost bucuria când, revenind acasă, I-am văzut, de departe, așa cum îl
știam : înalt, drept, uriaș.
Se știe
însă că de când pădurea a livrat omului coadă de topor, codrul nu mai are
scăpare. . .
Spre seară,
străjerul meu de la vecin s-a prăbușit !
Nu-mi mai
rămăsese decât unul, unul cu adevărat al meu, la adăpost de mănă străină.
Numai că
nici acestuia nu i-a fost dat să-mi țină mult timp umbră. Numai câtva timp mai
târziu, a căzut și dânsul.
Dar nu de
mâna omenească, ci de urgie cerească.
Intr-o noapte
furtunoasă, un trăsnet a zdruncinat pământul până-n adâncuri. Tata a căzut din
pat. Mie mi-a mers mai bine, dormeam în fân proaspăt cosit. De abia dimineață
am văzut catastrofa : bradul despicat până aproape de rădăcină, bucăți din el
împrăștiate la zeci de metri ...
Mărturisesc,
am stat mult la îndoială, dacă-i cazul să scriu cele de mai sus, adică să-mi
trădez anumite slăbiciuni copilărești ...
Nu mică
mi-a fost însă mirarea, când am constatat că mai există oameni maturi, sclavi
ai copilăriei. Și aceasta chiar în țările înaintate din apusul Europei. Ba
chiar mai mult : astfel de slăbiciuni sunt cultivate.
Să luăm de
pildă Franța.
In regiunea
Jura, de-a lungul frontierei cu Elveția, populația locală și pădurea sunt una !
Expresia cea mai elocventă a acestei înfrățiri este "Le Sapin
President", adică bradul-președinte.
Dat fiind
că rășinoasele predomină, președintele pădurii nu poate fi decât un brad. Ce-i
drept, sunt mai mulți președinți, fiecare masiv păduros mai important având
titularul lui.
Personalul
forestier propune candidații, alegerea se face de către populația locală.
Uneori li se acordă și silvicultorilor din străinătate onoarea de a participa.
Bineînțeles, alesul nu poate fi decât cel mai falnic arbore din masiv. Iar dacă
se întâmplă că individul cel mai maiestos să fie un molid, atunci acesta este
pur și simplu declarat ca „sapin", adică brad.
Se știe,
funcția de președinte nu-i pe veșnicie. Un exemplu: alesul anului 1923 din
masivul păduros Joux a început să dea semne de slăbiciune după 15 ani.
Imediat i
s-a pecetluit soarta.
In ziua
hotărâtă, anume 1 septembrie 1938, s-a văzut înconjurat de politiceni, de
reprezentanții autorităților, de pompieri, de școlari, de populația de toate
vârstele din regiune etc.
Prefectul
rosti un discurs, un poet îi adresă un ultim salut, o delegație din țara
vecină, Elveția, ținu să sublinieze rolul pădurii, trăsătură de unire între
popoare. După care o grupă de 4 muncitori de elită își făcu datoria . . .
De abia la
pământ, spectatorii se repeziră asupra fostului brad - președinte, doritori să
acapareze o surcea, o crenguță, un suvenir. Dimensiunile celui răpus au fost
după cum urmează:
- înălțime
totală : 53;50 m
- circumferința
-
la 1,50 m : 4,60 m
-
la 20.50 m : 3,00 m
-
la 41.00 m:1,72m
- volumul
total : 38.9 m3 (Guillermoz, 1993)
- vârsta :
255 ani.
O
comparație : în Pădurea Neagră a fost doborât, în secolul trecut, cel mai uriaș
brad cunoscut în literatura de specialitate (Mayer, 1979).
Cifrele de
mai jos vorbesc de la sine :
- înălțime
: 68 m
- diametru
: 380 cm
- volum :
140 m3
In mod aproape involuntar te întrebi : care-i situația în zilele noastre?
În
Pădurea Neagră: pieire sau renaștere?
Bradul,
specie caracteristică în Pădurea Neagră, s-a bucurat în ultimele decenii de un
interes deosebit din partea publicului de toate categoriile.
Orășenii
s-au întrebat dacă, în noul mileniu, podoaba sărbătorilor de Crăciun, faimosul
''Tannenbaum" va fi o uscătură.
Și dacă potecile
celor care caută reconfortare trupească și sufletească prin Pădurea Neagră vor
fi străjuite de schelete de brad.
Să nu mai
vorbim că până și cancelarul Kohl s-a informat la fața locului.
Silvicultorii
au constatat că în ultima sută de ani, bradul a pierdut o jumătate din zona lui
naturală. Regenerarea nu-i posibilă decât la adăpostul unei împrejmuiri. De
unde concluzia că-s prea mulți cerbi și căprioare, deci vina este a
vânătorilor.
Bineînțeles
că cei însărcinați cu menținerea echilibrului cinegetic au argumentele lor.
Anume că forestierii, înlăturând tot ce nu se poate vinde cu maximum de profit,
au sărăcit spațiul vital al cervidelor. Afară de aceasta, modul de gospodărire
practicat (monoculturi, arborete echiene) este ostil bradului și duce în mod
implicit la eliminarea lui.
Până la urmă s-a ajuns, sau se
încearcă să se ajungă, la o cooperare. Adică: orientarea silviculturii către
arborete de amestec, grădinărite, promovarea regenerării naturale și a
plantațiilor sub acoperiș, reducerea drastică și restructurarea efectivelor de
vânat, înlăturarea împrejmuirilor, în caz de nevoie, protecție individuală.
Deci o serie de măsuri preconizate și de autorii români (Ichim, 1990).
Bibliografie
Ichim,
R., 1988 : Istoria pădurilor și silviculturii din Bucovina. Ed. Ceres,
București.
Ichim,
R., 1990 : Gospodărirea rațională pe baze ecologice
Marcu,
Gh. și colab., 1969 : Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în
pădurile din România. Cauze și complexul de măsuri pentru mărirea rezistenței
arboreteior. Ed.Agro-silvică, București.
Palamaru,
V., 1994 : Câteva concluzii asupra gospodăririi molidișurilor vătămate de vânt
și zăpadă din Ocolul silvic Vatra Domei. Bucovina Forestieră, nr. 1 ; p.87 -
89.
Guillermoz,
P., 1993 : Sapins Presidents. Arbre actuel, nr.5, p. 41 - 45.
Meyer,
H.1979:Zurwaldbaulichen Bedeutung der Tanne im mitteleuropaischen Bergwald. Der
Forst-und Holzwirt, nr 16, s.333-343
Petri,
G., Enghardt, H., 1986: Zum Tannenruckgang im Nordschwarzwald. AFZ, nr. 36, p.
887
***,
Der Wald hat keine Chancen gegen das Wild. Suddeutsche Zeitung, 24. 10. 1994
*** Jager wollen nicht langer querschiessen. Suddeutsche Zeitung 1 3. 1 0. 1 994.
Autorul: dr. Aurel Teușan, Forst-chemie
Ettenheim,
Germania
   |
|
| Copyright Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate. | |