RECENZII

SMEJKAL. G. M.., .BANDIU, C., VISOIU-SMEJKAL DAGMAR; BANATER URWAELDER Okologische Untersuchun-gen in Rumaenien. (Pădurile seculare bănăţene. Cercetări ecologice in România). 1995 MIRTON-VERLAG, TEMESWARRUMAENIEN, 198 p., 36 fig., 16 foto, 34 tab., 73 ref. bibl.

În peisajul literaturii ştiinţifice silvice din ţara noastră şi-a făcut apariţia o lucrare care iese din canoanele cotidianului. Este vorba de volumul BANATER URWAELDER (Păduri seculare bănăţene), elaborată de către dr. ing. Geza Matthias Smejkal, Constantin Bândiu şi Dagmar Vişoiu Smejkal, apărută în editura Mirton-Verlag, Timişoara la începutul acestui an.Cartea se distinge prin mai multe trăsături esenţiale între care enumerăm :

- tratează un subiect abordat în mai mică măsură de către literatura silvică românească : pădurile naturale;

- este scrisă în limba germană, fapt ce-i asigură o difuzie mare în cercurile ştiinţifice europene;

- prin modul de prezentare a problematicii şi de culegere, prelucrare şi interpretare a bogatului material faptic constituie un elaborat ştiinţific de mare calitate.

După o scurtă prezentare a autorilor, debutul lucrării conţine un glosar de termeni întocmit în intenţia ca cititorii de limbă germană să fie puşi la curent cu semnificaţiile atribuite de autori unor termeni utitizaţi în lucrare.

Spaţial, conţinutul este structurat în trei părţi distincte, ce cuprind 10 capitole. Incă din introducere, cititorul este pus în faţa unei generoase pledoarii pentru pădure în general şi pentru pădurea naturală ("stăpână peste spaţii şi timpuri”) ,în special, care încadrează într-un mod armonios peisajul geografic bănăţean. Nu intră în uzanţele întocmirii unei recenzie, însă datorită stilului in care a fost scris, acest capitol ar fi trebuit să fie tradus şi reprodus integral. Este de subliniat atitudinea activă a autorilor prin afirmarea intenţiei de a depăşi prezentarea pădurii naturale bănăţene prin provocarea unor reacţii de conservare şi apărare a acesteia.

Prima parte "Cadrul general” cuprinde capitolele referitoare Ia condiţiile de habitat ale pădurilor bănăţene, cu o diagnoză a geologiei, solurilor şi climei, o hartă a asociaţiilor forestiere cu descrierea vegetaţiei, inclusiv o scurtă retrospectivă a evoluţiei acesteia în postglaciar.

Partea a doua, intitulată „Cercetări ecologice" constă în înfăţişarea metodei de lucru (alegerea suprafeţelor, cercetarea structurii şi biomasei), precum şi în descrierea principalelor păduri reprezentative. Acest capitol (5) conţine descrierea a 11 păduri seculare incluse într-un ecart ecologic destul de extins, de la molidişurile subalpine până la stejăretele din lunca Timişului. Fiecare ecosistem reprezentativ a fost caracterizat sub aspectul biotopului, vegetaţiei, structurii şi biomasei, făcându-se un apel generos la material iconografic adecvat (profile orizontale şi verticale, grafice şi tabele).

Partea a treia, ce poartă titlul sugestiv „Spaţiul şi timpul pădurilor virgine” constituie domeniul de mare sinteză al cărţii, în care autorii, lucrând cu o extinsă bibliografie, ridică conceptualizarea teoretică până la rangul de filozofie. Analogiile şi diferenţierile dintre pădurea seculară şi codrul grădinărit sunt detaliate într-un capitol separat (6.4) punându-se un accent deosebit pe condiţiile în care se impune extinderea acestui tratament. Extensia acestor păduri în spaţiul bănăţean se prezintă în cap. B. Din 410.000 hectare, pădurile naturale ocupă circa 7%. Intr-un ultim capitol se face o mică incursiune în reţeaua ariilor forestiere protejate din zona studiată.

Cartea face un neasemuit serviciu silviculturii româneşti căci înfăţişează mediilor silvice europene nu numai marea diversitate forestieră întâlnită în spaţiul românesc şi potenţialul de cercetare ştiinţifică al silvicultorilor noştri. Aşteptăm versiunea românească.

Radu Cenuşă

Iosif Leahu - Dendrometrie, 1994. Ed. Didactică şi pedagogică R.A., Bucureşti, 374 pag., 153 fig., 42 tabele, 136 ref. bibl.

Lucrarea este o continuare a contribuţiilor remarcabile în domeniul dendrometriei aduse de I. Popescu-Zeletin, V. Giurgiu, G. T. Toma, I. Decei. S. Armăşescu, Tr. Popovici, R. Dissescu, ş.a.

Lucrarea este structurată in patru părţi: prima dedicată arborelui, a doua arboretului, a treia auxometriei şi a patra auxologiei arborilor şi arboretelor.

In introducere se face referire la obiectul de studiu, definiţia dendrometriei, scopul acesteia, metoda de lucru şi se prezintă un scurt istoric. Prima parte, dedicată arborelui, cuprinde trei capitole : teoria şi modelarea matematică a formei şi volumului arborilor cu referire la forma trunchiului şi la indicatorii sintetici ai formei fusului, teoria cubajului fusului şi a tronsoanelor considerate drept corpuri de rotaţie, cu referire la formula volumului fusului funcţie de secţiunea de la bază şi de lungime, de lungimea şi secţiunea transversală la mijloc, de lungime şi de secţiunea transversală situată la o distanţă oarecare de bază, teoria măsurării arborelui şi a părţilor sale constitutive, cu aspecte privind măsurarea diametrelor, mărimea înălţimilor, metode de cubare a arborelui doborât, metode de cubare a arborelui în picioare, măsurarea greutăţii, măsurarea cojii, biometria coroanei, ramurilor şi a rădăcinii. A doua parte specifică arboretelor, cuprinde de asemenea trei capitole: teoria măsurării arboretelor, cu referire la modelarea structurii arboretelor, inventarierea pădurilor, cu aspecte de inventariere statistică şi inventariere forestieră la nivel naţional, cubarea şi sortarea arboretului, cu aspecte referitoare la metode de cubare a arboretului şi metode de sortare a masei lemnoase. Partea specifică auxometriei tratează aspecte referitoare la : determinarea vârstei arborilor, determinarea vârstei arboretelor, determinarea creşterilor la arbori şi determinarea creşterilor la arborete. Cea de a patra parte, dedicată auxologiei arborilor şi arboretelor, pe lângă partea introductivă, abordează următoarea problematică: legităţile creşterii şi dezvoltării arborilor şi arboretelor, dezvoltarea arborelui individual, creşterea şi dezvoltarea arboretelor.

Lucrarea este de mare importanţă ştiinţifică şi practică deoarece înglobează rezultatele ultimelor cercetări şi tendinţe manifestate în domeniul dendrometriei, prin posibilitatea pe care o oferă ştiinţa modernă de a experimenta pe modele obiectul cercetării, pădurea sau arboretele, considerându-se sisteme.

Radu Vlad

Office National des Forets - Alsace – 1993. Guide de Protec-tion contre les Degats de Gibier (Oficiul Naţional al Pădurilor - Alsacia – 1993. Ghidul de protecţie împotriva vătămărilor produse de vânat), 69 pagini, 29 figuri, 6 anexe

Lucrarea este concepută ca un ghid practic pentru alegerea metodelor de atenuare a efectelor vânatului asupra pădurii, la elaborarea cărora şi-a adus contribuţia un colectiv de specialişti din cadrul direcţiei regionale Alsacia a Oficiului Naţional al Pădurilor. Încă din scurta introducere se precizează că recurgerea la diferite metode de protecţie nu este un motiv pentru a menţine efective supranumerice "Planul de recoltă este singurul mijloc ce permite menţinerea populaţiilor în echilibru cu mediul tor". In acelaşi timp, ".repartiţia tăierilor de regenerare în spaţiu şi în timp, modul de regenerare, proiectarea diferitelor lucrări trebuie să ia în considerare factorul vânat".

Sunt prezentate metodele de prevenire în raport cu daunele produse de vânat : ciupiri şi zdreliri ale lujerilor terminali şi cojiri şi roaderi pentru trunchiuri. După schema generală de alegere a metodei de adoptat, pentru fiecare din acestea s-a întocmii o fişă care conţine în general : câmpul de aplicare, caracteristicile tehnice (proiectare), erori probabile ce trebuie evitate, costuri, avantaje şi dezavantaje.

Pentru evitarea ciupirii şi zdrelirii lujerilor sunt descrise următoarele metode : îngrădirea, protecţia mecanică cu broşe din aluminiu sau fibră acrilică, protecţia cu manşon de plasă de metal, plasă din material sintetic, repulsivi, tub translucid de polipropilenă (adăpost-seră). In cazul protecţiei împotriva cojirilor se recomandă : îndoirea şi legarea ramurilor, plasă de plastic, scarificarea trunchiului, badijonaj cu o răşină sintetică.

Pe lângă prezentarea metodei, jumătate din volumul lucrării este ocupat de anexe ce se referă ta : formulare de proiectare a lucrărilor, principalii repelenţi şi furnizorii acestora, determinarea capacităţii de suport a fondului de vânătoare şi deci a efectivelor optime, metode de determinare a intensităţii vătămărilor, impactul unor metode asupra avifaunei, bibliografie selectivă.

Această lucrare este un exemplu de abordare practică a proiectării şi aplicării metodelor de protecţie împotriva vânatului, în scopul aplicării direct in teren, de aceea este foarte valoroasă pentru specialiştii ce lucrează în zone cu mari efective de vânat.

R. Cenuşă

Documenti per una politica di gestione naturalistica del teritorio italiano (Documente pentru o politică de gestiune naturallstică a teritoriului Italiei), M. PAVAN, 1991, Instituto di Entomologia del'Universita di PAVIA (ITALIA), Merone Tipolitgr. Editrice, Albese (Como), 212 pag., 39 figuri color în text, 15 fig. alb-negru, 5 tabele, 198 hărţi color, 39 hărţi alb-negru, 64 note bibliografice selecţionate.

Este o operă model, elaborată expres pentru fundamentarea unei politici ecologice naţionale.

Pentru o cât mai bună şi uşoară înţelegere, lucrarea este sistematizată în cinci părţi, strâns legate între ele, în scopul stratificării optime a tuturor cunoştinţelor privitoare la ecosistemele şi relaţiile om-natură.

În faţa primei părţi, într-o mare planşă, sunt sintetizate principalele emergenţe ecologice la scară planetară (marile dezastre ecologice, inclusiv Cernobâlul), deşertificarea agricolă, ploile acide cu consecinţe asupra diminuării speciilor de floră şi faună, marile defrişări de pădure pe Terra, cu inundaţiile catastrofale,            radioactivitatea, efectul de seră, problema ozonului din atmosferă, foamea şi malnutriţia, evoluţia explozivă demografică pe Terra (de ex.: peste un miliard sporul populaţiei pe glob în ultimii 10 an), ş. a. Din această dezordine globală, parola de ordine care se degajă, este aceea de : "raţionalizare după principiile etice umane cu urgentă intervenţie din partea întregii populaţii asupra mediului ambiant şi, respectiv, asupra drepturilor omului asupra naturii".

În prima parte se prezintă situaţia geografică a ţării, partea administrativă, hidrologia, zonele altimetrice, arealul agriculturii intensive, precipitaţiile, harta vegetaţiei forestiere pe formaţii şi tipuri de vegetaţie, harta bioclimatică cu o schemă pe zone ecologice a teritoriului naţional, apoi o suită de hărţi privind regimul de control hidrologic şi peisagistic, starea de integritate a mediului, partea turistică, cu reţeaua rutieră, pădurile cu hărţi de indicare a importanţei lor din punctul de vedere al amenajamentului ecologic, nocivităţile datorită incendiilor. Găsim, în continuare, date importante privitoare la marele zone de urbanizare şi concentraţiile   industriale, densitatea populaţiei, a circulaţiei vehiculelor (distribuţia reţelelor rutiere), date privind utilizarea terenurilor; produşii chimici şi de sinteză pentru agricultură şi silvicultură, vânătoarea şi arealele principale ale domeniului forestier. Partea II-a şi a Ill-a insistă sugestiv, pe hărţi speciale (tematice), asupra distribuţiei geografice pe zone a principalelor 22 specii de mamifere sălbatice şi separat arealogia speciilor din grupa Formica în combaterea integrată şi biologică a dăunătorilor forestieri (Thaumatopea pityocampa Schiff. şi Thaumatopoea processionea L.).

In partea IV-a, se prezintă sintetic hărţile la scară potrivită ale celor 298 rezervaţii naturale, 73 parcuri naturale, 45 zone umede, 5 parcuri naţionale, 9 rezervaţii naturale marine şi harta noilor propuneri de rezervaţii naturale şi ştiinţifice ale Italiei. Apoi se expun datele esenţiale cu privire la diminuarea şi dispariţia speciilor pe plan european şi la nivelul Italiei.

In partea V-a, care cuprinde 78 planşe mari, sunt prezentate 1238 peisagii caracteristice rezervaţiilor naturale şi care acoperă peste 14,6% din teritoriul naţional.

In partea finală sunt incluse principalele Carte internaţionale ale naturii, ca motiv de inspiraţie a intervenţiilor asupra mediului ambiant.

Vedem aşadar, că este necesară o stratificare a numeroaselor cunoştinţe dintr-o serie întreagă de documente şi hărţi speciale pentru înţelegerea şi citirea corectă a teritoriului, chiar în termenii mediului ambiant, nu numai simple cunoştinţe topografice şi cadastrale ca până acum.

Naţiune care necesită mai mulţi arbori, mai multe păduri, mai multe animale, mai multă vegetaţie, cu o atmosferă pură, sănătoasă, este destinată să se dezvolte şi atunci trebuie să pregătim o nouă formulă pentru gestionarea Naturii, una naturală, ecologică. Deci cultură şi dezvoltare. Aceasta o vom realiza numai împreună !

V. D. Paşcovici

DISTRIBUZIONE E BIOLOGIA DI 22 SPECII DI MAMIFERE IN ITALIA (Distribuţia şi biologia a 22 specii de mamifere din Italia), M. PAVAN Martiniana Beretta Boera, E. Balestra S. Pedrazzini in colab. con CNR (Consiglio Nazionale delie Ricerche) e con CFS (Coppo Forestale dello Stato) Italia, 1990, Edit. Merone. Editrice, ROMA. Lucrare sub formă de atlas format mare : 41132 cm, 185 pag., 102 figuri, din care 54 în culori (inclusiv 22 hărţi color), sc. 1/33 333, 621 referinţe bibliografice.

Literatura specializată în domeniul vânatului, odată cu apariţia acestei monumentale lucrări, într-adevăr s-a îmbogăţit substanţial.

Ea este finalizată sub egida Consiliului Naţional al Cercetătorilor (CNR) din ROMA, în cadrul unui program referitor la tematica : "Promovarea calităţii mediului ambiant", cu subproiectul şi tema : "Descrierea ecosistemelor şi recenzarea speciilor rare şi ameninţate".

Are la bază cercetarea a 1500 staţiuni forestiere care acoperă întreaga Italie, la care au participat peste 7000 agenţi forestieri şi pentru care s-au completat peste 40.000 scheme de semnalare, întocmite după indicaţiile Consiliului Europei.

Fiecare din cele 22 specii de vânat (inclusiv subspeciile acestora), se prezintă sub forma unor monografii, care, la rândul lor, au fost redactate de către un specialist consacrat. Aşadar, fiecare specie este examinată sub următoarele 12 aspecte : nomenclatura ştiinţifică (inclusiv datele sistematice ale subspeciilor), denumirea populară în patru limbi : italiană, franceză, engleză şi spaniolă), caracterele distincte (inclusiv formula dentară), habitatul, biologia; geonemia (arealul pe Terra), starea populaţiei în Europa şi în Italia, distribuţia istorică şi actuală în Italia (arealogia); cauza declinului (inclusiv bolile); recensământul speciei, (inclusiv cartografierea tematică a speciei pe hărţi la scara 1/1.000.000 şi la 1/333.333), măsurile de protecţie adoptate şi cele necesare, în fine, bibliografia selectivă.

Figurile, pentru fiecare specie, sunt admirabil executate, în culori, sub semnătura piciorului U. CATALANO.

Cele 22 specii, astfel tratate şi cartografiate, sunt următoarele:

LEPORIDAE : 1. Lepus timidus varronis Mitf. (iepurele); SCIURIDAE : 2. Sciurus vulgaris L. (veveriţa); 3. Marmota marmota (marmota); MUSCARDINI : 4. Eliomys quercinus L.; 5. Glis glis L. (şoarecele de pădure); HYSTRICIDAE : 6. Hystrix eristata L. (arici); CANIDAE : 7. Canis lupus L. (lupul); 8. Vulpes vulpes L. (vulpea); URSIDAE : 9. Ursus arctos L. (ursul); MUSTELIDAE : 10. Mustela putorius L. (dihorul); 11. Meles meles L. (bursucul); 12. Lutra lutra L. (lutra); FELIDAE: 13. Felis silvestris Schrb. (pisica sălbatică); Felis silvestris libyca var. scabra Lat. (pisica sălbatică de Sardinia); FOCIDAE: 14. Monachus monachus Herm. (foca); SUIDAE: 15. Sus scroia L. (mistreţul); CERVIDAE : 16. Dama dama L. (cerbul lopătar); 17. Cervus elaphus hippelaphus Erx. (cerbul roşu); 18. Capreolus capreolus L. (căpriorul}; BOVIDAE: 19. Ovis musimon Pallas (muflonul); 20. Capra aegagrus hircus (capra sălbatică de Monte Cristo); 21. Capra ibex L. şi 22. Ripicapra rupicapra L. (capra neagră).

Autorii fiecărei monografii ajung în unanimitate la concluzia că nici un singur exemplar dintre speciile tratate, nu trebuie să fie sacrificate !

Rezultatul recensământului serveşte nu numai la înlesnirea unei mai bune cunoaşteri a patrimoniului faunistic, ci şi la formarea unei baze concrete pentru măsurile şi deciziile care se iau pentru gestionarea ecologică a teritoriului. Aceste măsuri au efecte directe asupra faunei şi vegetaţiei, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, problematici cu care se ocupă activ marile organisme internaţionale (ex. CCE, CE, UNESCO, PUICN, WWF ş.a).

In ceea ce priveşte măsurile interne (ale fiecărei ţări), de gestionare ecofaunistică, prin datele prezentate de lucrare, acestea constituie obiectul unor bănci de bate, colectate graţie recensământului tematic şi care sunt puse la dispoziţie oamenilor de ştiinţă interesaţi şi administraţiilor silvice.

In final, menţionăm că este vorba de o lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică, redactată modern, într-un stil foarte clar, cu un text încărcat de figuri expresive, în culori, fapt ce-i conferă un plus de calitate, reprezentând în acelaşi timp şi un model demn de urmat de toate ţările europene.

V. D. Paşcovici

CODUL MEDIULUI INCONJURĂTOR (Protecţia naturii, lupta împotriva poluării), Ed. Dalloz Paris, 1990, ediţia a III-a, 1542 pag.

Problematica mediului înconjurător a căpătat o importanţă universală, conservarea naturii şi combaterea poluării fiind premise ale supravieţuirii omenirii în următorul secol. Şi în ţara noastră una dintre promisiunile electorale la începutul anilor '90 a fost redimensionarea atitudinii fată de mediul înconjurător, tot mai ameninţat de dezvoltarea economică haotică. Elaborarea unui sistem legislativ care să aibă la bază principii moderne, bazate pe prevenirea degradării mediului şi a unei noi legi pentru protecţia mediului se pare că rămân pentru România un deziderat greu de realizat. Tot mai frecvent ne întrebăm cum a fost posibil ca în ţările occidentale, unde în anii '60 poluarea părea să sufoce totul în jur, să se realizeze asemenea progrese în domeniul protecţiei mediului. Răspunsul este simplu : printr-un efort conjugat al legislativului şi executivului şi prin acţiunile administraţiei locale.

Cu scopul de a cunoaşte modul în care este oglindită problematica mediului înconjurător în legislaţia occidentală, ne propunem să analizăm CODUL MEDIULUI INCONJURATOR, publicat de prestigioasa editură Dalloz din Franţa. Codul, într-un volum impresionant, de 1542 pag., reuneşte într-o formă uşor accesibilă texte foarte diverse, dispersate în numeroase legi şi acte normative, referitoare la jurisprudenţa mediului înconjurător.

Volumul este structurat în trei părţi : I. Organizarea administrativă (110 pag.), II. Protecţia naturii (826 pag.), III. Lupta împotriva poluării (566 pag.).

In partea I-a, Organizarea administrativă, sunt prezentate Institute centrale şi teritoriale pentru mediu şi Asociaţiile care au drept obiectiv protecţia mediului înconjurător. Deosebit de importante, în această parte, ni s-au părut capitolele referitoare la aspectele legale obligatorii de informare a publicului referitoare la orice activitate care poate avea un impact asupra mediului (Studiul de impact. Raporturile între administraţie şi populaţie, anchetele publice). Anchetele publice au drept scop cunoaşterea părerilor, sugestiilor şi propunerilor şi, în final, a aprecierii generale a publicului în legătură cu realizarea unei anumite lucrări pentru care s-a întocmit un studiu de impact.

Partea a lI-a a lucrării tratează protecţia naturii, cu referire specială ta floră şi faună, vânat, ape, păduri şi spaţii verzi, spaţii naturale sensibile, litoral, zona montană, spaţiul rural şi urban. Rezervaţiile naturale, parcurile naţionale şi regionale sunt prezentate detaliat sub raportul constituirii, amenajării şi gestionării acestora, prezentându-se toate articolele de lege existente şi în alte coduri de jurisprudenţă (codul rural şi forestier, codul administrativ, codul de urbanism, codul civil şi penal sau de sănătate publică), în care sunt incluse dispoziţii referitoare la protecţia mediului.

Cea de a treia parte a codului de protecţia mediului reuneşte toate actele normative referitoare la protecţia împotriva factorilor şi activităţilor umane cu impact asupra mediului înconjurător. Poluarea atmosferică, poluarea apelor, deşeurile, zgomotul şi instalaţiile care prin funcţionarea lor pot produce poluarea acestor medii. Pentru fiecare capitol în parte sunt prezentate dispoziţiile generale şi particulare referitoare la modul de desfăşurare legală a activităţii, responsabilităţile ce revin agenţilor economici şi administraţiei în controlul instalaţiilor, cu scopul de a elimina impactul asupra mediului. Un capitol special tratează produsele chimice şi fertilizanţii utilizaţi în agricultură sau în activitatea curentă, insistându-se asupra fazelor de evaluare a ecotoxicităţii substanţelor chimice, aprobarea utilizării lor şi condiţiile legale de comercializare şi folosire a acestora.

Pentru forestierii din ţara noastră, considerăm necesar să insistăm asupra conţinutului capitolului referitor la păduri (61 pag.): regimul silvic, păduri particulare, conservarea şi politica pădurilor, defrişări, păşunatul în pădure, lupta contra incendiilor, păduri de protecţie, fixarea dunelor, inventarieri şi punerea în valoare a pădurilor, împăduriri, regim forestier special, aplicabil pădurilor de protecţie care nu se supun regimului silvic. Toate capitolele codului de protecţia mediului cuprind detaliat sancţiunile care se aplică pentru nerespectarea legislaţiei în vigoare.

Prin concepţia codului Dailoz, în această culegere de texte de lege sunt reunite toate textele fundamentale şi regulamentele de aplicare cele mai importante, cu referire utilă şi la decrete, ordine şi decizii de importanţă secundară, dar care ajută la înţelegerea şi aplicarea sa în practică. Pentru a uşura folosirea rapidă, volumul cuprinde în partea sa finală o tablă analitică şi alfabetică de materie pe baza cuvintelor - cheie.

Prin modul analitic-exhaustiv de prezentare a reglementărilor legale referitoare la protecţia mediului înconjurător, lucrarea reprezintă un model de gândire logică în care sunt reunite în mod coerent toate problemele, deloc uşoare, ale convieţuirii omului cu natura, cu mediul său de viaţă.

Sperăm că legiuitorii României, măcar din dorinţa de a deveni "europeni", vor grăbi adoptarea mult aşteptatei legi a mediului şi în ţara noastră.

Ion Barbu

Revista revistelor

UN APPAREIL POUC MESURER LE DIAMETRE DES ARBRES (Un aparat pentru măsurarea diametrului arborilor), Science et Vie, nr. 931 aprilie 1995, p. 92

Articolul prezintă o inovaţie (aparat pentru măsurarea diametrelor arborilor), care nu a fost pusă încă în valoare pe piaţa franceză.

Este structurat în trei părţi; prima parte indică ce se poate face cu acest aparat şi cui este folositor, iar a doua parte cuprinde date referitoare fa modalităţile actuale de măsurare a diametrelor arborilor cu dezavantajele ce le prezintă; părţile componente ale aparatului precum şi modalităţile efective de lucru cu acesta, evidenţiind şi avantajele pe care le are.

- A treia parte surprinde dorinţa inventatorului de a face cunoscută realizarea sa, precum şi intenţia de a ceda brevetul sau licenţa, celor interesaţi.

Radu Vlad

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.