Rugămintea arborelui

- V. D. Paşcovici -

            Am apărut pe Terra cu multe milenii înaintea ta, Homo sapiens, străduindu-mă să-ţi uşurez sosirea.

Târzie, dificilă şi plăpândă ţi-a fost venirea pe pământ. Încă de la început, văzându-te atât de neajutorat, dar punându-mi toată nădejdea-n înţelepciunea ta, am adresat o rugă pioasă în faţa Creatorului să lase în seama mea ocrotirea nelimitată, oferindu-ţi de la naştere leagănul cald de lemn, primul locaş de rugăciune şi până la odihnitorul de veci, coşciugul de lemn. In fata vicisitudinilor, încă de pe atunci, ne-am luat cu legământ în faţa Lui, să ne sprijinim permanent pentru buna şi eterna noastră convieţuire. Constat acum, cu profund regret, că trei milenii de predici, din partea celor mai strălucite minţii ale religiilor creştine, budiste, ebraice, mahomedane, ş.a., care prevăd cu prisosinţă menajarea mea, nu ţi-au fost utile. Astfel, numai        în ulti-mul mileniu, ai dezechilibrat şi ai degradat suprafaţa Terrei, reducând pădurea la mai puţin de o treime şi ai preschimbat-o peste jumătate, dintr-un adevărat rai înfloritor, într-un deşert dezastruos, lipsit de viaţă, asemănător cu suprafaţa lunii. De aceea, pentru ca relaţiile dintre fiinţele vii, animale, plante, reprezentate prin mine, şi mediul înconjurător, să continue şi în viitor misterioasa şi admirabila lor experienţă îndelungată în sânul naturii, mă văd nevoit, pentru a nu fi prea târziu, să-ţi  adresez urmă-toarea şi calda mea rugăminte:              

NU mă trata cu dispreţ lovindu-mă cu securea, cuţitul, ciocanul, piatra sau cu gheata, rănindu-mă de moarte, iar tu, cu bună ştiinţă săvârşind un mare şi de neiertat păcat; ştii doar: ce ţie nu-ţi place, altuia nu face !

NU mă strânge cu legături de fier, gâtuindu-mă, şi nu-mi încinge trunchiul cu cercuri vechi metalice, sau cu alte obiecte de tortură asemănătoare!

NU bate cuie în trupul meu sensibil pentru atârnarea hainelor şi rufelor tale, pentru că, pe lângă rănile ce mi le provoci, transformi şi denaturezi frumuseţea naturală a peisajului meu !

NU atârna de cuiele înfipte în trunchiul meu cuiburile artificiale de păsări, pretextând că mă protejezi; pentru asta te poţi servi de ramurile mele mai subţiri !

NU fixa în cuie lozinci sau firme pentru popas, afişe pentru apărare sau de ocrotire a vânatului, sau orice semne de avertizare, chiar dacă se referă la numele meu; nu în felul acesta doresc să fiu tratat în schimbul nelimitatei mele gentileţe cu care îţi ofer umbra mea răcoroasă !

NU te servi de mine ca de un stâlp de telegraf susţinător de fire de telefon, de cabluri sau sârme electrice, pentru iluminarea ta, în timpul unor distracţii nebuneşti şi trecătoare !

NU fixa în trunchiul meu prăjini purtătoare de steaguri sau panouri cu indicarea direcţiilor de zbor în timpul tratamentelor avio-chimice, susţinând cu trufie că astfel mă protejezi !

NU mă considera drept stâlp de gard la marginea pădurii sau aiurea, pe care baţi leaţuri şi scânduri în cuie, pentru despărţirea unui câmp de joacă, a unei incinte cu manifestări iluzorii şi nici agăţa de mine sârmă ghimpată pentru separarea proprietăţii, ca hotar sau pentru ţarcuri în interiorul pădurii !

NU agăţa la un capăt de coardă încinsă pe trunchiul meu amplificatoare şi nu te servi de mine ca apărătoare de vehicule la marginea drumului, sau să mă confunzi cu ţăruşi pentru gardurile de fascine la oprirea scurgerilor de suprafaţă !

NU lega sau priponi în jurul trunchiului meu firav lanţul câinelui, al caprei, sau a altui animal domestic, pentru că-mi zdrobeşti coaja şi bătătoreşti finele mele rădăcini de la suprafaţă, lăsându-mă flămând de hrana cea de toate zilele !

NU mă zgâria şi nu săpa sau încrusta în coaja trunchiului meu sensibil numele tău, data trecerii tale pe aceste locuri, sau alte momente detestabile din viaţa ta orgolioasă !

NU mă grifa la inventarierile tale periodice şi nu face cioplaj pentru separarea parcelelor de pădure în timpul vieţii tale de pădurar şi mai ales, nu scoate carote cu burghiul pentru calculele tale meschine, pentru că rănile şi prejudiciile ce mi le cauzezi, tot asupra ta se răsfrâng !

NU mă descoji, secui şi nici nu mă scrijeli pentru gustul tău barbar de a vedea scurgerea de răşină, de gome, sevă sau limfă şi suc, pentru că toate acestea îmi aduc moartea în chimuri grele, nemaiputând răsfrânge asupra ta aerul curat cu atâta generozitate şi nici îndeplini rolul de producţie şi recreere !

NU sprijini de trunchiul meu obiecte voluminoase şi grele şi nu îngrămădi în jurul trunchiului meu pietre care mă apasă năprasnic şi mă sufocă de moarte !

NU mă răni cu axa, osia sau roata carului, a maşinii tale, care-mi provoacă leziuni şi răni cu plăgi, pe care cu greu le pot calusa, iar unele nu se mai vindecă niciodată, rămânând porţi de intrare pentru agenţii vătămători !

NU te servi de trunchiul meu pentru atârnarea cablului cu scripete sau alte instrumente de exploatare, în timp ce mă scoţi pretimpuriu şi atât de nemilos din pădure, folosindu-mă atât de barbar în scopurile tale !

NU mă lua drept reper în exerciţiile tale nebuneşti, de tir cu ţintă fixă, cu ocazia vânatului la picior, sau cea cu bătaie la vânătoarea colectivă; distracţiile tale primitive şi sălbatice îmi pricinuiesc numeroase răni aducătoare de infecţii nebănuite de tine !

NU te urca pe ramurile mele şi nu le rupe la culegerea fructelor şi florilor în scop farmaceutic, dacă nu eşti sigur că pot să rezist greutăţii tale !

NU mă escalada inutil, iar dacă totuşi eşti nevoit să o faci, evită bocancii cu cuie sau crampoane, nu-mi tăia sau rupe ramurile la urcare pentru a te servi de ele drept scară !

NU folosi instrumente ruginite şi neascuţite la tăierea ramurilor mele şi la toaletarea repetată a coroanei, pentru că-mi cauzezi nelimitate şi dureroase răni !

NU mă ciolpăni sau ciungi, prin tăierea ramurilor de la tulpină până spre vârf şi nu mă opări la baza trunchiului, pentru a mă elimina în modul cel moi parşiv şi sălbatic posibil !

NU uita ca la eliminarea ramurilor mai groase, când consideri că este o operaţie chirurgicală necesară pentru conservarea mea, execut-o printr-o tăiere netedă, iar rana să-mi fie convenţional sterilizată !

NU-mi descoperi rădăcinile şi evită să treci pe deasupra lor cu vehicule sau cu bocanci alpinişti, pentru a nu mă răni prin zdrelire !

NU îngropa printre rădăcini cioburi şi sticle sparte, care mă rănesc de moarte în timpul creşterii şi dezvoltării, iar puieţilor care mă înlocuiesc producându-le defecte la tulpină, chiar de la începutul vieţii lor !

NU aşeza cortul tău deasupra spaţiului ocupat de mine, deoarece picheţii bătuţi pentru susţinerea lui îmi rănesc tocmai rădăcinile fine, ale sistemului meu radicelar !

NU lăsa să curgă deasupra zonei mele de vegetaţie acizi sau alte lichide nocive; nu-mi combate bolile şi dăunătorii prin substanţe chimice otrăvitoare, care mă ucid şi pe mine, ci foloseşte peste tot combaterea biologică şi integrată împotriva lor, după care rămân mai viguros în viaţă şi astfel dai dovadă că mă ocroteşti cu adevărat!

NU aprinde focul în vecinătatea mea şi mai ales, nu pleca de lângă el înainte de a-l stinge, fiind cel mai periculos duşman, acordă-i în toate împrejurările prudentă sporită !

NU mă lipsi de tineret, care mă înconjoară cu o largă paletă de măsuri, ocrotindu-mă cu multă pasiune şi nelimitată dragoste !

NU risipi grija pentru culturile mele indispensabile : degajează-mă, curăţă-mă, răreşte-mă la timp, atât cât este necesar şi căleşte-mă contra daunelor agenţilor poluanţi atmosferici şi a celor din sol !

NU îmbâcsi atmosfera cu poluanţi industriali peste normele admisibile, căci ele ucid în masă, nemaiputând astfel îndeplini principalele mele funcţii de producţie, de protecţie şi sanogenă. Ţine minte, în urma acestor otrăvuri, nu peste mult se va aşterne pustiul !

NU mă defrişa sau smulge în schimbul unei agriculturi extensive, pentru că astfel, nu te mai pot apăra de inundaţii, eroziune, aluviuni, şi nici nu te pot proteja la strângerea recoltelor care, la rândul lor, sunt distruse în lipsa mea; eliminându-mă în mod hain, nu uita că repeţi greşeala dinainte, avansând cu paşi repezi către desertizare completă. Plantează-mă peste tot unde am fost şi vei avea o viaţă fericită!

DACĂ, în fine, cu tot respectul pentru celălalt, faţă de rugămintea mea depusă înaintea ta şi a Creatorului, voi ajunge maturitatea deplină în talie, îmi voi aminti, la rândul meu, că am fost cu adevărat ocrotit, nemaivrând să împiedic confratele vecin mai mic şi care este în dezvoltare, mă voi prăbuşi în cădere, oferindu-mă total, în dar, drept răsplată, ţie Homo technicus cu conştiinţa încă adormită. NU uita, numai ocrotindu-mă te mai poţi salva şi numai aşa vom putea convieţui în eternitate !

Ajută-ne, Creatorule!

Autorul: ing. V. D. Paşcovici , cercetător ştiinţific

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.