Aspecte ale evoluţiei populaţiilor de dăunători în arboretele Ocolului silvic Moldoviţa

- Constantin Ştefan -

l. Descrierea generală a Ocolului silvic Moldoviţa

Situat în partea nordică a judeţului, în bazinul superior al cursului de apă Moldoviţa, Ocolul silvic Moldoviţa face parte din Filiala teritorială Suceava a Regiei Autonome a Pădurilor ROMSILVA.

Urmare a înfiinţării Ocolului Silvic Tomnatic (1977), suprafaţa Ocolului Silvic Moldoviţa s-a redus de la 24 317 ha la 17 154 ha, iar după aplicarea Legii 18/1991 au mai rămas doar        16 862 ha. Teritoriul ocolului se încadrează în două etaje de vegetaţie: FM₃ - etajul montan al molidişurilor (7 %) şi FM₂ - etajul montan al amestecurilor (93 %), arboretele fiind încadrate în grupa I - protecţia apelor - la reamenajarea din 1990.

Cele mai frecvent întâlnite sunt amestecuri.le de molid, brad şi fag (molidul ocupă un procent net majoritar: 55-60 %), de productivitate superioară, tipul staţional cel mai răspândit fiind 3.3.3.3.

Condiţiile staţionale şi de vegetaţie au asigurat apariţia pe scară destul de largă a molidului de rezonanţă, apreciat în fabricarea instrumentelor muzicale.

Urmare a tăierilor rase, succesive şi progresive rău conduse, cât şi a terenurilor care în urma dobarâturilor de vânt au fost împădurite artificial, s-au creat arborete artificiale (37 %), aproape în exclusivitate pure de molid, expuse rupturilor de vânt şi zăpadă, doborâturilor sau vătămărilor provocate de vânat.

Apariţia doborâturilor de vânt se datorează, nu în ultimul rând, şi substratului geologic, cantităţilor mari de precipitaţii ce cad în anumite perioade scurte de timp, pantelor mari ale terenurilor şi vânturilor cu viteză mare. La rândul lor, doborâturile favorizează apariţia şi dezvoltarea dăunătorilor specifici, în special ai molidului.

2. Principalii dăunători depistaţi

Principalii dăunători a căror activitate s-a urmărit sunt: ipidae, Lymantria monacha, Orchestes fagi, Phyllaphis fagi şi Hylobius abietis..

Ipidae-le

În perioada 1969-1974 au apărut doborâturi de vânt care, rămase nefasonate, au favorizat instalarea gândacilor de scoarţă, gradul de infestare fiind slab (83 mii mc) şi mijlociu (51,3 mii nc). Au fost instalaţi 500 arbori cursă, neînregistrându-se în anul 1974 atacuri de ipide la arbori pe picior; în scop preventiv s-au executat tratamente chimice la lemnul de răşinoase necojit în depozitul Fabrici Moldovita şi în depozitele intermediare

Noile doborâturi care au apărut în cursul anului 1975 (117,5 mii mc) au făcut posibilă fasonarea întregilor cantităti de material lemnos, astfel că parţial, în cei 49,9 mii mc nefasonaţi la sfârşitul anului s-au înregistrat infestări cu gândaci de scoarţă de intensitate foarte slabă (3 mii mc), slabă (3,5 mii mc) şi mijlocie (3,5 mii mc); nu s-au înregistrat atacuri la arborii pe picior.

În anul 1976 au apărut noi doborâturi şi, ca urmare a modului defectuos de fasonare, s-au înregistrat atacuri de ipide la un număr de 25.674 fire arbori pe picior, atât în margine de masiv cât şi în interiorul masivului, suprafaţa afectată fiind de 300 ha, cu intensitate mijlocie (25 ha) şi puternică (275 ha). Pe lângă cei 300 arbori cursă amplasaţi în anul 1976, în următorul an s-au luat măsuri de amplasare a 10 150 arbori cursă.

Căderile abundente de zăpadă din aprilie 1977 au produs doborâturi şi rupturi îndeosebi în arborete tinere, favorizând astfel dezvoltarea gândacilor de scoarţă pe suprafeţe mari, cu intensitate slabă (660 ha) şi mijlocie (780 ha), pentru prevenirea cărora s-au luat măsuri de cojire a materialului lemnos la cioată şi de accelerare a ritmului de fasonare a produselor accidentale, utilizând forţă de muncă şi cai din mai multe judeţe ale ţării.

Şi în anul 1978 au apărut doborâturi şi rupturi de vânt, impunându-se o atenţie sporită pentru menţinereă unei stări fitosanitare corespunzătoare. În acest sens, s-a luat măsura amplasării unui număr de 5 450 arbori cursă. Cu toate acestea, au apărut arbori înroşiţi pe picior, în special în jurul stivelor de material lemnos necojit, de-a lungul traseelor din interiorul fondului forestier, fiind afectate suprafeţe de 900 ha, cu grad de infestare mijlociu (500 ha) şi puternic (400 ha).

Începând cu anul 1979 a scăzut volumul doborâturilor şi rupturilor de vânt, scăzând astfel şi gradul de infestare al arborilor cursă cu gândaci de scoarţă (tabelul 1). Pentru această perioadă nu s-au constatat situaţii alarmante, ci doar cazuri izolate de înroşire a arborilor pe picior, care au în continuare o vegetaţie lâncedă.

În vederea stabilirii prezenţei şi intensităţii atacurilor cu gândaci de scoarţă, s-au amplasat în teren feromoni Atratyp la tuburi de scoartă şi plascic, constatânduse capturi însemnate în anul 1987 (36 285 gândaci mari şi 15 121 gândaci mici la 100 tuburi) şi 1988 (54065 gândaci mari şi 23 340 gândaci mici la 200 tuburi), mai ales 1a tuburile de plastic.

O măsură deosebită a fost amplasarea punctului de observaţie pentru perioada 1971-1984 în Cantonul silvic Dubul, datele privind evoluţia populaţiei gândacilor de scoarţă fiind transmise Ministerului Silviculturii.

Orchestes fagi şi Phyilaphis fagi

            In perioada 1987-1991 s-au înregistrat atacuri îndeosebi în arborete bătrâne, pe o suprafaţă de 6197 ha            (arborete cu 10-100 % fag), de intensitate slab-mijlocie (1987) şi mljlociu-puternică (în anul 1989), neînregistrându-se uscări ale exemplarelor afectate, ci doar scăderea în creşterile anuale; nu s-au efectuat lucrări de combatere.

Începând cu anii 1992, dăunătorul a trecut în stadiul de latenţă, suprafaţa de 6197     ha fiind foarte slab afectată.

Lymantria monacha

Acest dăunător de temut, ce a creat probleme în anii 1955-1956, a fost capturat şi în perioada 1975-1983 în număr restrâns (114 buc. în 1975, 473 buc. în anul 1983) la panouri cu clei, surse luminoase şi curse feromonale Atralymon.

            Începând cu anul 1984 s-a majorat numărul de panouri, dar a crescut şi numărul fluturilor capturaţi la un panou (1984 - 12 fluturi/panou; 1988 - 34,6 fluturi/panou; 1989 - 17,4 fluturi/panou; 1991 - 16 fluturi/panou; 1992 - 28,6 fluturi/panou; 1993 - 32,7 fluturi/panou).         Numărul maxim de fluturi capturaţi s-a înregistrat în anul 1988 (15921), număr care s-a redus la mai puţin de jumătate (6198) în 1991 şi a crescut din nou în anul 1993 (10864 fluturi la 332 panouri).

Nu s-au constatat capturi de peste 200 fluturi de Lymantria monacha la un panou.

Hylobius abietis

Urmare a doborâturilor în masă, începând cu anul 1969 au apărut suprafeţe lipsite de vegetaţie forstieră, care au fost reâmpădurite, lucru ce a dus la apariţia. şi dezvoltarea dăunătorului Hylobius abietis.

În plantaţiile efectuate în perioada 1972-1974 (1070 ha) sau mai vechi, s-au executat în anul 1974 lucrări de combatere şi, în scop preventiv, prin amplasarea a 152,5 mii buc. scoarţe toxice. În acel an s-a constatat că o suprafaţă de 514 ha a fost afectată cu grad de infestare foarte slab (200 ha) şi slab (314 ha).

În anul 1975, pe suprafaţa afectată (358 ha) s-au amplasat 102,7 mii bucăţi scoarţe toxice, utilizându-se Heclotox 1,5 %, obţinându-se o eficienţă a combaterii bună, fără pagube la controlul anual.

Urmare a verii şi a toamnei ceţoase şi călduroase, cât şi a atacurilor produse în anul 1975, în anul 1976 s-au înregistrat atacuri sporite, de intensitate mijlocie, pe o suprafaţă de 2543 ha, în mod deosebit în Cantonul silvie Dubul, fără a se înregistra pagube la controlul anual din toamnă şi fără a apare focare.

În următorii ani, 1977-1978, s-au înregistrat atacuri de intensitate mijlocie şi puternică, instalându-se cu caracter preventiv scoarţe toxice pe suprafeţe de 1072 ha (77 mii buc. scoarţe) respeetiv 871 ha (78 mii buc. scoarţe).

În perioada 1979-1980, ca urmare a condiţiilor neprielnice, atacurile scad ca intensitate (409, respectiv 300 ha atacuri de intensitate slabă), urmând ca în anii 198l-1986 să crească intensitatea atacurilor, fără a se înregistra pagube.

Suprafeţele reduse de împădurit, precum şi substanţele folosite la combatere au avut ca rezultat scăderea intensităţii atacurilor pentru perioada ce a urmat (1987-1993), ceea ce se poate observa în datele statistice (tabelul 2). În pepiniere şi în solar nu s-au constatat atacuri deosebite, cu excepţia fuzariozei în solar în anul 1992 şi a coropişniţei în solar şi pepiniera Moldoviţa în anul 1993.

Autorul: tehn. Constantin Ştefan,  Ocolul silvic Moldoviţa

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.