RECENZII

DIMITIRI, L., GEBAUER, U., LOSEKRUG, R. ŞI VAUPEL, O.: Influence of mass trapping on the population dynamic and damage-affect of bark beetles (Influenţa capturării în masă asupra dinamicii populaţiilor şi a vătămărilor produse de gândacii de scoarţă). J. Appl. Ent. 114 (1992), 103-109, 8 fig., 9 tab., 3 ref. bibl.

Se prezintă rezultatele a 5 ani de cercetări efectuate în arboretele de molid cu vârste mai mari de 60 ani şi cu suprafeţe de 5-15 ha, în 6 ocoale din Germania. Din acest studiu rezultă că nivelul, respectiv, densitatea populaţiilor de Ips typographus şi Trypondendron lineatum nu poate fi influenţată în mod substanţial prin capturări masive şi continue folosind curse amorsate cu nade feromonale. Totuşi, pentru protecţia unui anume obiectiv (pe suprafaţă redusă această metodă poate fi folosită), dar numai în cazul dăunătorului I. typographus. Atacul asupra arborilor nu depinde însă numai de numărul de gândaci dintr-un anumit loc şi, ca urmare, monitorizarea populaţiilor pe o anumită perioadă de timp, precum şi prognoza bazată pe astfel de date au doar o valoare orientativă.

Cea mai bună metodă de prevenire a înmulţirii gândacilor de scoarţă şi a atacurilor produse de aceştia o reprezintă igienizarea pădurii.

O. N.

ICHIM, RADU: Bazele ecologice ale gospodăririi vânatului în pădurile din zona montană. Editura Ceres, Bucureşti, 1994. 170 pagini, 18 figuri, 8 tabele.

La sfârşitul lunii septembrie 1994, editura Ceres a lansat cartea "Bazele ecologice ale gospodăririi vânatului în pădurile din zona montană", elaborată de către dr. ing. Radu Ichim. Lucrarea constituie un exemplu relevant de utilizare a interferenţelor în tratarea unor probleme de graniţă. Autorul, prin amprenta personalităţii sale inimitabile, îmbină armonios conceptele practice cu cele teoretice, ecologia arborilor cu ecologia animalelor, silvicultura cu cinegetica, experienţa personală cu literatura recentă, spaţiile mari cu cele regionale, dăruind cititorului un elaborat bine structurat sub raport ştiinţific şi, totodată, foarte bogat în învăţăminte practice, care are valenţe de unicat în literatura românească de specialitate.

După ce este conturat cadrul natural al pădurilor montane, cu numeroase focalizări în zona Bucovinei (libere), se întreprinde o caracterizare amplă, oarecum ieşită din tiparele tradiţionale, a principalilor "actori" de pe "scena" acestor ecosisteme. Sunt prezentate date extrem de interesante privind arealele, dinamica efectivelor, şi cu deosebire ecologia cerbului, căpriorului, caprei negre, mistreţului, cocoşului de munte, cocoşului de mesteacăn, ursului, lupului şi râsului. Este pus în evidenţă locul fiecărei specii în cadrul reţelei trofice din pădurea montană.

În vederea unei analize obiective a stării actuale a vânatului şi pădurii, autorul consacră un capitol istoricului gospodăririi vânatului, punând accent pe evoluţia legislaţiei şi pe efectele diferitelor concepţii de gospodărire a vânatului asupra pădurii în general şi a efectivelor în special.

Capitolul al treilea, cu denumirea "Particularităţile populaţiilor de vânat",  tratează o serie de concepte ecologice (creşterea populaţiei, relaţia pradă-prădător, reglarea şi autoreglarea efectivelor, concurenţa intra- şi interspecifică, forme de adaptare, particularităţi de nutriţie), care stau la baza comportamentului biologic al speciilor de vânat. Abordarea acestor aspecte îi permite autorului să întreprindă în capitolul următor analiza raporturilor dintre vânat şi vegetaţia forestieră. Aceste raporturi sunt bazate în special pe relaţii trofice care evidenţiază elemente de dezechilibru ecologic, concretizate în special prin daunele provocate de vânat.

Un element de largă utilizare în ordinea cinegetică, cum este densitatea efectivelor de vânat a fost tratat într-un capitol distinct al lucrării, ca un indicator demografic asupra căruia deşi există puncte de vedere diferite este totuşi folosit cel mai des în caracterizarea populaţiilor de vânat şi a concordanţei dintre efective şi bonitatea fondurilor de vânătoare. Autorul exprimă puncte de vedere critice asupra eficienţei utilizării acestui gen de indicatori, accentuând că "pentru gospodărirea silvică criteriul de bază îl constituie amploarea sau nivelul daunelor pe care le poate produce vânatul, pentru cea cinegetică calitatea trofeelor, greutatea coarnelor, starea de sănătate a vânatului etc."

Capitolul care finalizează lucrarea conţine cele mai noi idei şi rezultate asupra prevenirii daunelor produse de vânat pe calea măsurilor cinegetice şi silviculturale. Şi prin acest capitol, ca de altfel prin toată lucrarea, se manifestă dorinţa autorului de a oferi practicianului soluţii de diminuare a pagubelor, care în unele zone ating proporţii inacceptabile.

În ansamblul său, cartea reprezintă o remarcabilă contribuţie la informarea specialiştilor din domeniul silviculturii şi gospodăririi vânatului. Însă datorită stilului şi bogăţiei materialului faptic prezentat, ea este accesibilă tuturor iubitorilor pădurii, având un important impact educaţional asupra cititorului.

Radu Cenuşă

R. DUPONNOIS, J. GARBAYE, D. BOUCHARD ŞI J.L. CHAURIN: The fungus specificity of mycorrhization helper bacteria (MHBs) used as an alternative to soil fumigation for ectomychorrhizal inoculation of bare-root Douglas - fir planting stocks with Laccaria laccata. (Specificitatea pentru ciupercă a bacteriilor ajutătoare de micoriză (MHBs) folosite ca o alternativă la fumigarea solului pentru inocularea ectomicoriziană cu Laccaria laccata a puieţilor de duglas cu rădăcini nude). In: Plantand Soil. 157 (1993), 257-262, 3 tab., 13 ref. bibl.

Lucrarea prezintă rezultatele a două experienţe efectuate timp de doi ani, în pepinieră, pe puieţi de duglas cu rădăcini nude. În prima experienţă seminţele au fost acoperite cu sol dezinfectat prin fumigare cu bromură de metil, iar în a doua cu sol nedezinfectat.

Scopul acestor experienţe a fost verificarea specificităţii pentru ciuperci a bacteriilor ajutătoare de micoriză (MHBs) în condiţiile din pepinieră şi testarea efectului dezinfectării solului asupra ciupercilor rezidente.

Bacteriile ajutătoare micorizării (MHBs) utilizate au fost izolate şi selecţionate din sistemul simbiotic duglas - Laccaria laccata.

Rezultatele acestor experienţe le-au confirmat pe cele obţinute anterior în experienţele efectuate în laborator, privind specificitatea bacteriilor (MHBs) pentru ciuperci şi faptul că ele favorizează formarea micorizei de către Laccaria laccata, inhibând celelalte ciuperci.

Se arată de asemenea că bacteriile (MHBs) ajută ciuperca L. lacqata în competiţia cu ciupercile simbionte din sol, constituind astfel o alternativă (sigură şi uşoară) la dezinfectarea solului prin fumigare şi determinând totodată o ameliorare semnificativă a. procentului de rădăcini micorizate cu această ciupercă.

Valentina Olenici

SEITSCHEK, O., 1991: Waldbauliche Bewaltigung der Sturmwurffolgen im bayerischen Staatswald. (Măsuri silviculturale în urma uraganului din pădurile de stat ale Bavariei). AFZ nr. 15.

Uraganul din noaptea de 28 februarie-1 martie 1990 a produs doborâturi însumând 72 milioane m³ lemn în R.F. Germania - fără R.D.G. - din care 51% la molid (brad şi duglas), 27 % la

pin-larice şi 22 % la foioase. Multe lucrări de plantaţii cu foioase şi regenerări sub masiv au fost îngropate sub aceste căzături. Se pune întrebarea dacă plantaţiile sub masiv şi regenerările sub masiv - tratamente cu perioadă lungă de regenerare, care au cauzat spargerea masivelor (Aufrauhung) în arboretele bătrâne - nu au favorizat amploarea şi intensitatea acestor calamităţi ? Există îndoieli că cheltuielile mari şi munca depusă pentru o silvicultură intensivă care au vizat crearea unor arborete amestecate şi stabile şi-au atins în adevăr scopul spune autorul.

Vântul a avut până la 180 hm/ oră. În pădurile statului au fost afectate 12.000 ha în masă, din care: 2400 ha (19 %) în masă, tăieri rase peste 5 ha mărime; 5900 ha (46 %) tăieri rase 1-5 ha şi 4500 ha sub 1 ha.

În pădurile particulare au fost afectate 17.000 ha păduri de foioase şi amestecate.

Au fost doborâte arborete parcurse cu tăieri de regenerare (Schirmstellungen) şi arborete mai în vârstă, parcurse cu rărituri forte. În raza sa de acţiune, nici un arboret nu a scăpat nevătămat, indiferent de modul de creare.

Măsuri propuse de autor. La alegerea speciilor se va ţine seamă de factorii staţionali, de cartarea funcţională a pădurilor ca şi de poziţia suprafeţelor calamitate. Se va urmări crearea de arborete stabile şi în concordanţă cu factorii staţionali, amestecate şi productive.

În terenuri uscate - larice sau pin, în cele reavăne molid, anin negru, plop şi mesteacăn. În arealul natural al arboretelor de amestec de fag şi brad se va promova bradul în amestec cu fagul.

Microrelieful şi deosebirile staţionale se vor lua în considerare la alegerea speciilor şi la introducerea celor de amestec. Nici într-un caz nu se vor aplica în mod schematic aceleaşi măsuri pe întreaga suprafaţă a doborâturilor de vânt.

R. I.

R. HEIKKILA: Effects of food quantity and tree species composition on moose (Alces alces) browsing in Scots pine plantations. (Efectele cantităţii de hrană şi a compoziţiei speciilor arborescente asupra roaderii plantaţiilor de pin de către elan (Alces alces)). In: Folia Forestalia nr. 815 (l993), 1-18, 6 fig., 3 tab., 84 ref. bibl.

Studiul s-a efectuat în două zone din sudul Finlandei, între anii 1988-1989. Prima zonă cuprinde o suprafaţă împădurită relativ mare, situată în jurul a 5 oraşe, iar a doua reprezintă un loc de iernare mai dens populat.

Din prima zonă s-au analizat 84 culturi, iar din a doua 34. În cei 5 ani anteriori efectuării studiului, densitatea medie în timpul iernii a fost de 3,2 elani/l000 ha, echivalent cu 5,8 elani/1000 ha teren împădurit) în prima zonă şi de 10 elani/l000 ha (respectiv 15 elani/1000 ha pădure) ]n zona a doua.

Observaţiile efectuate au arătat că cel mai mare număr de ramuri groase s-au găsit la speciile de arbori mai frecvente, respectiv la Sorbus aucuparia (în zona I), Betula pubescens şi la Pinus sylvestris (în zona a II-a).

În zona I s-au constatat următoarele:

- numărul de puieţi a crescut odată cu creşterea desimii culturilor;

- numărul de pini roşi, precum şi numărul de ramuri roase nu au depins de caracteristicile arboretului. Totuşi, numărul de ramuri roase şi de răni pe tulpină a crescut odată cu creşterea frecvenţei golurilor din cultură;

- s-au stabilit corelaţii pozitive între numărul rănilor la tulpinile pinilor, pe de o parte, şi numărul de exemplare de plop tremurător (Populus tremula) la ha, scăderea frecvenţei pinului în culturi şi creşterea ponderii arboretelor tinere în alcătuirea pădurilor ce înconjoară plantaţiile, pe de altă parte.

În zona a II-a, număru1 ramurilor de pin roase a crescut odată cu creşterea desimii culturilor, iar vătămările tulpinilor de pin au fost mai frecvente unde numărul puieţilor de foioase a fost mai mare.

Vătămări la nivelul tulpinilor s-au produs în 49 % din arboretele aflate în zona I şi în 83 % din cele din zona a II-a, iar în arboretele  cu densităţi reduse numărul de arbori nevătămaţi a scăzut frecvent sub densitatea arboretului acceptabilă în practică.

Deoarece riscul de vătămare a pinului silvestru este mare, în special în cazurile în care în amestec apar cu pondere mare specii de foioase repede crescătoare, precum şi în cazul în care densitatea arboretelor de pin este redusă, se recomandă ca în zonele în care elanul are o ofertă bogată de hrană pentru iarnă să se introducă un număr mai mare de puieţi din speciile principale (în acest caz la pinul silvestru) pentru a diminua pierderile cauzate de elan.

N.O.

VERKASALO, E.: Deteriration of birch timber during prolonged storage in the forest and its effect on the zield, quality and value of rotary-cut veneer (Deteriorarea lemnului de mesteacăn în timpul depozitării prelungite în pădure şi efectele ei asupra cantităţii, calităţii şi valorii furnirului de derulaj). In: Folia Forestalia nr. 806 (1993), 1-32, 14 fig., 16 tab., 47 ref. bibl.

Dacă depozitarea în pădure se face doar pe timpul unui sezon de vegetaţie, deteriorarea lemnului de mesteacăn este moderată. Ea constă din pătarea alburnului imediat sub scoarţă, datorită atacului de Scolytus ratzeburgi, precum şi din pătarea şi putrezirea la capetele buştenilor. Efectul asupra cantităţii de furnir şi a calităţii acestuia este relativ mic şi nu se justifică măsuri de protecţie împotriva insectelor.

Când depozitarea se face timp de două sezoane de vegetaţie, pătarea şi putrezirea se extind adânc în lemn, având ca rezultat o scădere considerabilă a cantităţii de furnir şi, în special, a calităţii furnirului. Daunele produse de Trypodendron signatum, considerate separat, sunt minore. După o depozitare atât de lungă, derularea lemnului pentru furnir nu este rentabilă.

Pierderile valorice sunt cu atât mai mari cu cât lemnul proaspăt tăiat este mai valoroasă. Deoarece degradările cele mai puternice se înregistrează la capetele buştenilor, tăierea buştenilor la lungimi cât mai mari posibile este un mijloc de a preveni deteriorarea în timpul depozitării în pădure.

Redacţia

Schmidtke, H.: Die  fraktale Geometrie von Sturmscaden flachen im Wald (Aplicaţiile geometriei fractale la evaluarea suprafeţelor afectate de vânt în pădure).

Teoria geometriei fractale a naturii a lui Mandelbrot se bazează pe identitatea relaţiilor mărime număr, în diferite dimensiuni, în anumite condiţii. Lucrarea prezintă faptul că distribuţia după mărime a suprafeţelor afectate de vânt îndeplineşte aceste condiţii. Lucrarea prezintă faptul că distribuţia după mărime a suprafeţelor afectate de vânt îndeplineşte aceste condiţii, luând o dimensiune fractală. Această proprietate a fost utilizată în inventarierea suprafeţelor doborâte de către uraganul „Vivian”, în februarie 1990, pe teritoriul elveţian. Articolul, este o pledoarie pentru utilizarea geometriei fractale tale în cercetarea forestieră. Posibilităţile acestei teorii sunt încă puţin cunoscute, iar perspectivele extrem de promiţătoare.

Redacţia

Aubert Veneer, anne Flamand, Marie Poule Kieny: La rage bientot eradiquee en Europe Occidentale ? (Turbarea, eradicată definitiv în Europa Occidentală ?). La Recherche nr. 265/1994

Prezent în toată lumea, cu excepţia ţărilor scandinave, Australiei, Noii Zeelande, Peninsulei Iberice, Japoniei, Marii Britanii, Islandei şi a câtorva insule mici, virusul turbării face în fiecare an sute de mii de victime la persoane, dar mai ales la animale domestice, rata mortalităţii putând depăşi 3/100000.

În ultimii ani s-a dezvoltat o nouă strategie de luptă, care a frânat extinderea progresivă a maladiei în Europa Occidentală.

Aceasta constă în vaccinarea pe cale orală a principalului animal ce constituie rezervorul virusului - vulpea roşie. Strategia a fost utilizată pe scară largă după 1985. În Franţa, epidemia este limitată în principal la departamentele din Alsacia, Lorrena şi France-Comté. Deci maladia nu poate fi considerată eradicată cu certitudine. Datorită noilor tehnologii de obţinere a vaccinurilor, se consideră că până în anul 2000 boala va avea un recul serios, dispărând de pe teritoriul francez şi din cea mai mare parte a ţărilor vest-europene.

Redacţia

Revista germană de vânătoare „Die Pirsch” a publicat în numărul său din 4 noiembrie 1994 recenzia cărţii „Jager ? Scholachter Ceauşescu” (Vânător ? Ucigaş Ceauşescu) scrisă de Vasile Crişan, apărută în editura Dieter Hoffmann din Mainz. Cartea este de format A5, conţinând 180 pagini cu 33 de figuri şi costă 24,80 DM. Redăm în traducere integrală recenzia cărţii: "În timpul guvernării sale, Ceauşescu a curmat viaţa la mii de creaturi. S-au înregistrat din ce în ce mai bogate recorduri în puncte CIC, din ce în ce mai impresionante blăni de urs, din ce în ce mai mare trofee de cerb capital. Începând cu expoziţia internaţională de vânătoare de la Marsilia din 1977 şi terminând cu expoziţia de la Nurnberg - 1986, aproape toate trofeele expuse de către România au aparţinut lui Ceauşescu.”

Cum a fost posibil ca un singur om să facă acest lucru ?

Vasile Crişan, fost funcţionar în Ministerul Silviculturii a avut sarcina să organizeze aceste vânători.

El descrie uciderile în masă ale lui Ceauşescu, ca de exemplu 24 de urşi într-o zi, enormele goane la mistreţi, vânători la mii de fazani, şi o modalitate inedită de a ucide caprele negre din teleferic. El ne mai povesteşte cum au fost posibile asemenea enorme manifestări pentru numai o singură persoană, cu ajutorul aparatului de stat. Fără comentarii.

G. Penzel: Klanghholzproduction in Slowenien (Producţia de lemn de rezonanţă în Slovenia). AFZ nr. 22/1994

În fiecare an, societatea forestierilor din Bavaria face câte o excursie de studii. În acest an, excursia s-a desfăşurat pe teritoriul Sloveniei, timp de 8 zile. Cu această ocazie, s-au remarcat o serie de aspecte particulare ale silviculturii acestei ţări.

            50 % din teritoriul ţării este acoperit cu păduri, suprafaţa fiind de 1 milion de ha.

Ocolul silvic Pokljuka, care gospodăreşte o suprafaţă de 4200 ha, este situat într-o zonă bogată în precipitaţii (1900-2000 mm), din care jumătate cade sub formă de zăpadă. Sezonul de vegetaţie este de 3-4 luni, 6-8 luni înregistrându-se strat de zăpadă.

            Aceste staţiuni sunt favorabile dezvoltării lemnului de rezonanţă, cu creşteri radiale anuale până la maxim 1 mm. Procentul lemnului de rezonanţă este de 5-10 % din recolta totală.

Ciclul de producţie s-a mărit de la 130 la 180 de ani, în scopul obţinerii lemnului de mare calitate.

Gospodărirea pe termen lung este axată pe o silvicultură bazată pe natură, aplicată pe suprafeţe mici.

Lemnul de rezonanţă este exportat până în Australia, cu un preţ de 500-600 DM/m³, în timp ce pentru buştenii obişnuiţi se obţin 200 DM/m³.

Volumul mediu la hectar este de 740 m³, la vârsta de 140 de ani înregistrându-se 1000 exemplare/ha, cu înălţimea medie de 28-35 m.

De remarcat, regenerarea naturală a molidului atât sub formă de pâlcuri, cât şi pe suprafeţe întinse, în care indivizii rău conformaţi sunt îndepărtaţi.

Redacţia

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.