BUCOVINA FORESTIERĂ serie nouă, anul II, nr. 1/1994

Dacă ţinem seamă de suprafaţa pe care o ocupă, de valoarea şi productivitatea lor, de potenţialul staţional existent, de formele de relief şi peisajul pe care-1 oferă, de vestigiile istorice ale trecutului din această zonă ne dăm mai bine seama de rolul social economic al pădurilor de aici. Menţionăm că judeţul Suceava ocupă primul loc pe ţară în privinţa procentului de împădurire şi a suprafeţei pădurilor. Referitor la suprafaţa de pădure care revine pe cap de locuitor, judeţul Suceava se află pe locul trei, cu 1,4 loc/ha, după judeţele Caraş Severin şi Covasna. In unele ocoale silvice din zona montană, cum ar fi Cârlibaba, Dorna Candreni, Crucea, Broşteni ş.a. se ajunge chiar şi la 0,2 loc/ha, ceea ce creează dificultăţi în executarea lucrărilor silviculturale şi de exploatare din cauza lipsei mâinii de lucru.

Resursele forestiere însemnate de aici au determinat crearea unei puternice industrii a lemnului, care însă s-a concentrat exagerat în combinate mari în detrimentul localităţilor forestiere din zonă. După cum se poate vedea şi la Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, o adevărată civilizaţie a lemnului s-a dezvoltat aici, produs care are mii de utilizări. Activitatea de cultura pădurilor şi de exploatarea lemnului care se desfăşoară oferă posibilităţi de muncă unui număr însemnat de oameni, nu numai temporar sau sezonier, ci şi permanent. Până nu demult se considera că funcţia principală a acestor păduri ar fi numai aceea de a produce lemn. In prezent această optică se schimbă pe zi ce trece, se iau considerare, pe lângă alte produse ale pădurilor şi factorii principali de protecţie a mediului ambiant. La o analiză mai atentă a situaţiei actuale şi a fenomenelor naturale survenite în ultimele decenii (Ichim R., 1988, 1990 ş.a.), se pare că în prezent se pune problema ca funcţia protectivă să treacă pe primul plan iar cea de producţie să fie subordonată sau puternic corelată cu aceasta. Fără a greşi, putem afirma că toate pădurile din această zonă joacă un rol deosebit pe linie de protecţie a mediului ambiant. Având în vedere marile comori ale naturii şi istoriei, existente pe acest mic teritoriu a ţării noastre, funcţionalitatea acestor păduri se impune a fi reanalizată, în deplină concordanţă cu cerinţele societăţii şi ale protecţiei mediului ambiant.

Pădurile judeţului Suceava îndeplinesc, după majoritatea indicatorilor economici, şi un rol economic de prim rang, atât la nivel naţiona~l cât şi regional, situându-se comparativ cu celelalte zone ale ţării pe primul loc (Giurgiu, V., 1978). Astfel, procentul de împădurire este aici de 53 %, suprafaţa acestor păduri deţinând 7,7 % din suprafaţa totală a pădurilor ţării, 20,3 % revenind celor de răşinoase.

Ponderea pe ţară, după volumul lemnului pe picior, este de 22,3 %, după posibilitatea de produse principale 7,8 %, după posibilitatea totală 8,8 % după cea de răşinoase 23,4 %, după creştere (m3/an/ha) ponderea este de 13,0 % din cea a pădurilor ţării. In raport cu producţia de lemn de rezonanţă, la nivelul anului 1978 judeţul Suceava deţinea 61 % din producţia ţării la acest sortiment, după producţia de cherestea deţinea 16,4 % din cea a ţării, 8,4 % la placaj, 15,4 % la PAL, 17,1 % PFL, mobilă 57 % şi 13,8 % la celuloză. Ponderea producţiei globale a industriei lemnului în producţia industrială a judeţului este de 24,3 %. In ce priveşte ponderea personalului angajat în industria lemnului în toată ţara acesta era de 7,5 %, iar în cadrul judeţului 35,4 %.

După cum se vede, pădurile din această zonă, în cadrul economiei forestiere a ţării deţin o pondere ridicată, situându-se pe primele locuri la aproape toţi indicatorii economici analizaţi (Ichim R. 1988).

Lemnul de rezonanţă. Incă cu aproape un secol în urmă a început exploatarea masivă a lemnului de rezonanţă în pădurile din această zonă. Exploatările abuzive care s-au practicat în trecuţ au dus la distrugerea pădurilor seculare şi a ructurilor diversificate, defavorizând formarea acestui sortiment pretenţios.

Identificarea tuturor arboretelor cu molid de rezonanţă şi a staţiunilor forestiere capabile să producă acest sortiment, protecţia acestor arborete şi constituirea prin amenajament a unor serii de gospodărire specializate pentru producţia lemnului de rezonanţă prin gruparea scriptică a arboretelor şi staţiunilor corespunzătoare şi stabilirea unor măsuri adecvate de gospodărire ca regenerarea naturală, cicluri mari de producţie (130-150 ani), ar fi de mare importanţă. In această direcţie s-au şi luat unele măsuri, în sensul că prin amenajamente s-au constituit aşa numitele rezervaţii de molid cu lemn de rezonanţă şi anumite zone de protecţie acestora, ceea ce este încă prea puţin faţă de necesar. Suprafaţa acestor rezervaţii după ICAS (1981) se ridică la 4319 ha, ceea ce este foarte puţin faţă de ceea ce a fost în trecut, dar important este să le conservăm şi gospodărim corespunzător şi aceste relicve ale fostelor păduri seculare care vorbesc despre trecutul şi potenţialul staţional excepţional al acestor ecosisteme. Iniţierea unor cercetări privind însuşirile generale, regenerarea şi particularităţile de creştere şi dezvoltare a molidului de rezonanţă şi a factorilor staţionali care favorizează localizarea şi dezvoltarea etc., ar fi de mare importanţă în această zonă.

Lemnul de cherestea si celuloză. Judeţul Suceava este unul din marii producători de cherestea de răşinoase (16,4 %) şi de celuloză (13,8 %) din ţara noastră, motiv pentru care s-au şi amplasat în această zonă mari unităţi de prelucrare industrială fabrici de cherestea şi combinate de industrializare a lemnului). Potenţialul staţional existent favorizează producerea acestor sortimente. In viitor se întrevede o scădere a ponderii lemnului de cherestea de răşinoase în judeţul Suceava din mai multe motive: pe de o parte, creşterea ponderii masei lemnoase rezultate din exploatarea produselor secundare, iar pe de altă parte, deficitele la unele clase de vârstă, diminuarea suprafeţelor arboretelor naturale, de productivitate şi calitate superioară cât şi suprasolicitarea acestor păduri în ultimele decenii.

Producţia de cherestea de răşinoase din această parte a ţării va fi serios afectată şi de starea actuală a acestor păduri, în deosebi din cauza vătămărilor provocate la arborii în picioare, pe suprafeţe imense de cervide prin cojiri şi roaderi (Ichim R. 1990), care duc la deprecierea lemnului tocmai în zona unde arborii înregistrează dimensiunile cele mai mari. Calitatea lemnului de cherestea, în viitor, va fi inferioară nu numai din cauza frecvenţei putregaiului roşu de diferite tipuri cât şi din cauza scăderii dimensiunilor arborilor la exploatabilitate şi, în general, a structurii arboretelor. Cu toate acestea, şi în viitor lemnul de cherestea de răşinoase va constitui unul din importantele obiective economice ale gospodăririi pădurilor din judeţul Suceava. Se impune însă a se reduce la maximum exportul de cherestea şi a se intensifica exportul de mobilă şi de produse cu un grad mai înalt de prelucrare a lemnului de cherestea.

In privinţa lemnului de celuloză, el rezultă oricum în această zonă unde ciclurile lungi de producţie sunt specifice gospodăririi pădurilor de răşinoase şi de amestec, dar acest sortiment poate rezulta şi din exploatarea produselor secundare, suprafeţe imense fiind restante cu astfel de lucrări. Însuşi structura pe clase de vârstă a arboretelor din Bucovina ne atestă acest lucru, în viitor trebuind să acordăm o atenţie deosebită lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor de molid, pentru a le spori rezistenţa la vânt şi zăpada (Ichim R. 1974, 1981 şi 1990). Crearea de culturi de molid specializate pentru producţia lemnului de celuloză în această zonă se consideră ca fiind inoportună.

Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea risipa mare de 1emn de lucru cu utilizări superioare, care se mai face în gospodăriile ţărăneşti (la diferite împrejurimi: fânare, grajduri etc., şi chiar ca lemn de foc) de aici, îndeosebi în perioada de după decembrie 1989. Măsuri de protejare a lemnului din aceste construcţii la contractul cu pământul şi apa nu se iau. Este necesar ca la aceste lucrări să se folosească şi alte materiale (piatră, cărămidă, beton, fier etc.) eventual numai lemn de dimensiuni corespunzătoare, iar doborârea lemnului să se facă în afara perioadei de vegetaţie, prelucrarea numai în stare uscată ete. Impregnarea lemnului de lucru cu diferite substanţe chimice contra ciupercilor şi insectelor dăunătoare, izolarea de pământ unde este cazul, sunt alte măsuri care se impun a fi luate în toate gospodăriile ţărăneşti.

Risipa mare de lemn de lucru care se mai face trebuie stopată. Să nu uităm faptul că pe plan mondial, lemnul stă acum pe acelaşi loc cu cărbunele, fierul şi petrolul, devenind o materie primă de prim rang. In lume există o adevărată foame de lemn, iar resursele nu sunt inepuizabile. Omenirea începe să privească pădurea cu alţi ochi şi nu numai ca o sursă de materie primă, ca o uzină care produce lemn, etc.

Lemnul de foc. Deşi suntem într-o regiune cu multe păduri, lemnul de foc constituie o problemă nu prea uşoară atât pentru populaţia de la oraşe cât şi la sate. Să nu uităm faptul că în zona montană îndeosebi, aproape 6 luni de zile pe an locuinţele trebuiesc încălzite. Dar nu numai spre aceasta este vorba, ci şi de gătitul mâncării la oameni şi preparatul acesteia la unele animale.

Folosirea lemnului la foc trebuie considerată ca o risipă de materie primă, care trebuie redusă la maximum prin diferite măsuri. A nu se folosi la foc lemn cu alte utilizări, iar lemnul destinat la foc să fie complet uscat, sobele şi instalaţiile de încălzire să fie bine construite etc.

Produsele accesorii. Producţia de fructe de pădure, ciuperci comestibile, răşină, pomi de iarnă, carne de vânat, mierea de albine etc., care intră în categoria produselor accesorii ridică pe o treaptă superioară rolul economic al acestor păduri. Între anii 1962-1973 s-au recoltat 39.707 tone fructe de pădure şi 1918 tone ciuperci comestibile. La fructe de pădure, ponderea cea mai ridicată o are zmeura cu 26.027 tone, murele şi afinele negre, iar la ciuperci comestibile gălbiorii şi ghebele. Se observă că de la an la an cantităţile recoltate diferă, datorită influenţelor negative ale unor factori meteorologici (îngheţuri, grindină ete.). In ultimii ani însă, chiar şi în condiţii climatice favorabile se constată din ce în ce mai mult o scădere a cantităţilor recoltate da principalele fructe de pădure (zmeură, mure şi afine îndeosebi). Cauza principală ar fi închiderea stării de masiv în numeroase suprafeţe plantate.

Pe lângă funcţiile economice, pădurile din această zonă îndeplinesc şi importante funcţii de protecţie a mediului ambiant. Un rol deosebit in această privinţă revine pădurilor de molid care prin excelenţă pot fi considerate şi ca păduri de protecţie. Fără aceste păduri frumuseţea naturală a peisajului montan din Bucovina ar fi de neconceput şi în ultimă analiză întreaga activitate turistică de aici este influenţată de acest peisaj. Suprafaţa totală a pădurilor cu funcţii de protecţie din judeţul Suceava, se ridică numai la 17 %, ceea ce faţă de media pe ţară de 35 % este mult prea puţin, dacă avem în vedere şi starea pronunţată de instabilitate ecologică care caracterizează aceste ecosisteme. Ponderea redusă a pădurilor din grupa I-a, faţă de media pe ţară, ar avea următoarele explicaţii: (1) terenul este mai puţin accidentat, în general relieful se caracterizează prin culmi domoale, cu pante mai puţin pronunţate care nu ridică probleme deosebite în legătură cu protecţia solului, (2) în judeţul Suceava nu există lacuri de acumulare (3) unele păduri cu funcţii de protecţie au rămas în afara acestor zone etc.

In viitor, probabil că ponderea pădurilor cu funcţii speciale de protecţie va creşte, ca urmare a construirii unor lacuri de acumulare, a dezvoltării industriei turismului, cauzată de potenţialul natural şi social deosebit de favorabil, cât şi de constituirea unor parcuri naturale şi rezervaţii ştiinţifice. Viitoarea zonare funcţională a pădurilor din Bucovina va trebui să acorde o importanţă mai mare pădurilor de interes social, a celor din jurul monumentelor istorice, lărgind zona de protecţie, impunându-se o reconsiderare a cadrului natural autentic, aşa cum a fost iniţial.

Funcţiile protective cele mai importante pe care le îndeplinesc aceste păduri în suprafaţa totală de 75,6 mii. hectare, sunt: (1) funcţia hidrologică sau de protecţie a apelor, care cuprinde 9 % din suprafaţa totală a pădurilor cu rol de protecţie, (2) funcţia de protecţie a solurilor, care deţine cea mai mare pondere şi anume 49 % din total, (3) funcţia pădurilor de interes social (23 %), funcţia de protecţie a monumentelor naturii şi a rezervaţiilor ştiinţifice cu 18 %.

In ce priveşte funcţia de protecţie a apelor, menţionăm rolul deosebit care le revine pădurilor de molid pentru protejarea apelor minerale din bazinul Dornelor (apele minerale de la Coşna, Poiana Negri, Neagra, Şarul Dornei, Negrişoara ş. a.). Pădurile din această categorie aparţin de ocoalele silvice Coşna, Dorna Candreni şi Vatra Dornei, ponderea lor ca suprafaţă se ridică la 9 %. In aceste păduri sunt necesare a se aplica metode de gospodărire diferenţiate, atât în privinţa tăierilor de produse principale, cât şi a operaţiunilor culturale şi de igienă. In perimetrul acestor păduri se va urmări permanentizarea vegetaţiei forestiere, fiind contraindicate aplicarea de îngrăşăminte chimice, ierbicide, combaterea dăunătorilor forestieri cu substanţe chimice. Şi pentru protecţia lacului de acumulare de la Bicaz pădurile din bazinul superior al Bistriţei, au un rol deosebit. Funcţia hidrologică a acestor păduri trebuie înţeleasă şi ca o importantă funcţie energetică, care în actuala penurie de materii prime şi de energie joacă un rol deosebit. Situate la obârşia unor râuri de mare importanţă social economică (ca Bistriţa, Moldova şi Suceava), pădurile din această zonă îndeplinesc un rol hidrologic excepţional.

Concepţia că pădurile au numai un rol monofuncţional, adică numai pentru producţia de lemn, a fost revizuită şi înlocuită cu rolul bifuncţional ai acestor păduri, adică păduri cu funcţii de producţie şi protecţie, funcţia de protecţie fiind comună tuturor pădurilor ţării. Pe lângă acestea, potrivit legii şi noilor criterii do zonare, pădurile României mai cuprind 58 categorii funcţionale. Pădurile din zona montană contribuie la consolidarea cursurilor de apă şi a reţelei hidrografice, destul de bine reprezentată în această regiune.

Un rol deosebit în protecţia solului îl îndeplinesc pădurile de aici, a căror suprafaţă ajunge la 49 % din totalitatea celor cu funcţii de protecţie. Aceste păduri protejează solurile contra eroziunilor şi alunecărilor de teren. In ocoalele silvice Crucea, Breaza, Falcău, Vama, Pojorâta, Vatra Dornei ş.a., se găsesc cele mai multe păduri cu rol de protecţia solului, îndeosebi cele situate pe versanţi cu pante mari şi erozibile şi din unele perimetre de ameliorare şi terenuri degradate etc. Sarcini importante în problema protecţiei solului revine sectorului de exploatarea pădurilor prin aplicarea unor tehnologii adecvate, în deplină concordanţă cu aceste cerinţe ale factorilor mediului ambiant. De mare urgenţă este în prezent reglementarea circulaţiei interioare a lemnului în fiecare unitate amenajistică. Rolul antieronzional al pădurilor, după cum arată Giurgiu (1978) se caracterizează prin aceea că acestea măresc viteza de infiltrare a apei în sol, consolidează terenul prin intermediul sistemului radicelar, protejează solul prin intermediul litierei, reţin în coronamentul arborilor o parte din precipitaţiile căzute etc. Toate acestea duc la prevenirea eroziunii solului şi la îndeplinirea funcţiei de protecţie a unui factor important al mediului ambiant.

Metodele de gospodărire aplicate în trecut, ca tăierile rase pe mari suprafeţe (Ichim R. 1988), doborâturile de vânt în masă ca şi cele dispersate, corelate cu tehnologiile aplicate, cu precipitaţiile abundente din zona montană şi cu unele particularităţi ale fondului forestier au accentuat şi favorizat fenomenul de eroziune.

O mare parte din suprafaţa acestor păduri se află în terenuri cu pantă mai mare de 20°, iar altitudinal peste 70 % din suprafaţa fondului forestier se află la altitudini mai mari de 800 m, deci în zone cu precipitaţii abundente. Având în vedere panta relativ redusă şi substratul litologic stabil (cu excepţia terenurilor cu grohotişuri existente îndeosebi în bazinul superior al Moldovei - ocoalele silvice Breaza şi Pojorâta) pericolul de eroziune a solurilor şi de alunecare a terenurilor în această regiune este mai mic. Alunecări de teren s-au produs şi în această zonă cum ar fi, de exemplu, cele de sub masivul Rarău (Ocolul silvic Pojorâta), de la Prisaca Dornei (Ocolul silvic Vama), în pădurea de la Ilişeşti (Ocolul silvic Solca), în Ocolul silvic Marginea şi chiar în oraşul Suceava.

Pădurile din judeţul Suceava îndeplinesc funcţii importante şi de interes social, suprafaţa acestora ridicându-se la 23,4 % din total. In această categorie intră pădurile din jurul staţiunilor balneoclimaterice, oraşelor, sanatoriilor şi caselor de odihnă etc. Bogatele izvoare de ape minerale din bazinul Dornelor au dus la crearea cu aproape un secol în urmă, a renumitei staţiuni de odihnă şi tratament de la Vatra Dornei. Pădurile din jurul acestei staţiuni, care apar~in de ocolul silvic Iacobeni, Coşna şi Vatra Dornei, au un rol de protecţie bine stabilit. Această staţiune este cunoscută şi în alte ţări din Europa. Impreună cu vegetatia forestieră care o înconjoară crează o ambianţă climato-terapeutică favorabilă pentru tratamentul oamenilor bolnavi. Amenajamentele silvice prevăd pentru pădurile din acest ansamblu climatic o serie de măsuri de gospodărire adecvate care vizează permanentizarea vegetaţiei forestiere de aici. Tratamentele recomandate privesc tăieri de transformare spre grădinărit, extracţii de protecţie, tăieri de îngrijire etc. In practică însă, aceste prevederi nu s-au aplicat, ceea ce a avut ca urmare un grad înalt de instabilitate al acestor păduri cu structuri echienizate.

Tot în categoria pădurilor cu funcţii sociale intră şi pădurile din jurul unor oraşe de interes turistic, considerate şi ca staţiuni de odihnă, cum ar fi: Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Solca. In ultimul există şi un renumit sanatoriu în apropierea căruia se află un parc frumos de răşinoase. Să menţionăm şi pădurile din jurul unor monumente istorice ca: Mănăstirea Voroneţ, Putna, Suceviţa, Vatra Moldoviţei şi Dragomirna care înfrumuseţează cadrul acestor locuri istorice. Structura acestor păduri însă nu mai corespunde cu cea care a fost iniţial, în prezent aceste păduri sunt echienizate şi necesită lucrări de transformare pentru realizarea acelor structuri amestecate şi diversificate care au existat în trecut.

Pădurile din această parte a ţării prezintă şi un interes deosebit din punct de vedere turistic şi peisagistic. Avem în vedere traseele turistice de o rară frumuseţe şi şoselele care străbat această regiune în toate direcţiile: pe Valea Bistriţei - spre Prislop sau spre Bicaz, spre Bistriţa Năsăud, peste Măgura sau pe Valea Moldovei de la Mestecăniş la Câmpulung Moldovenesc şi Suceava, de la Câmpulung Moldovenesc peste Trei Movile la Ciumârna, Suceviţa, Putna, de la Câmpulung peste Rarău, în Valea Bistriţei, de la Frasin peste Puzdra la Broşteni în Valea Bistriţei etc. Aceste trasee admirate şi de turiştii străini sunt de o frumuseţe unică.

In categoria pădurilor de interes social intră şi pădurile din jurul unor cabane turistice şi de odihnă cum ar fi Cabana Rarău, Zugreni, Deia, Ilişeşti, Ariniş, Mestecăniş, Trei Movile etc.

In cadrul zonării turistice a ţării (după Zlatev-Ionescu ş.a., 1978) s-a făcut o ierarhizare a judeţelor după anumite criterii, judeţului Suceava revenindu-i locul 7. Factorii care s-au luat în considerare şi locul ocupat de judeţul Suceava după aceste criterii au fost:

- potenţialul natural........................................................................................... 10

- potenţialul cultural istoric................................................................................... 1

- căi de comunicaţie............................................................................................ 5

- baza materială................................................................................................ 13

- activitate turistică.............................................................................................. 8

- valoarea producţiei industriale......................................................................... 15

- populaţie........................................................................................................... 4

- grad de urbanizare.......................................................................................... 21

- aşezare în teritoriu............................................................................................. 8

- rangul mediu.................................................................................................. 9,4

Analizând aceste criterii constatăm că judeţul Suceava ocupă locul 1 pe ţară în privinţa potenţialului cultural istoric, în raport cu celelalte criterii ocupă locuri diferite: după gradul de urbanizare locul 21, după bază materială existentă din punct de vedere turistic locul 13, etc.

Existenţa complexului de mânăstiri de valoare internaţională, corelat cu frumuseţile peisajului natural de aici va determina şi în viitor creşterea continuă a rolului turistic al acestor păduri. Cu nimic nu s-ar greşi dacă cea mai mare parte din suprafaţa acestui teritoriu s-ar transforma într-un parc natural de rang naţional şi internaţional, constituindu-se aşa numitul Parc natural al mănăstirilor din Moldova de nord (Giurgiu, 1978).

In afară de aceasta, în judeţul Suceava 18,3 % din suprafaţa pădurilor cu rol de protecţie sunt constituite în păduri monumente ale naturii şi rezervaţii ştiinţifice, care le conferă o importanţă protectivă deosebită. In această categorie intră şi Codrul secular Slătioara (Ocolul Silvic Stulpicani), unicul vestigiu al fostelor păduri virgine din Bucovina ca şi Codrul secular Giumalău (Ocolul Silvic Pojorâta). Având în vedere ponderea actuală redusă a pădurilor cu rol de protecţie în judeţul Suceava şi cerinţele privind calitatea vieţii şi protecţiei mediului ambiant, este necesar a se revizui actuala zonare funcţională a pădurilor de aici, a se majora suprafaţa acestor păduri şi a se elabora şi aplica măsuri adecvate de gospodărire. In orice caz, în secolul XXI care urmează, în gospodărirea pădurilor din această zonă ca şi din întreaga ţară de altfel principiul ecologie, respectiv funcţiile protective vor fi cele care vor avea prioritate.

Giurgiu, V. ş.a., 1978: Zonarea economico-socială a pădurilor din R.S. România. Referat final. ICAS Bucureşti.

Ichim, R., 1976: Doborâturile de vânt din pădurile judeţului Suceava. ICAS Seria II Bucureşti.

Ichim, R. şi Barbu, I., 1981: Rupturile şi doborâturile produse de zăpadă în pădurile judeţului Suceava. ICAS Seria II Bucureşti.

Ichim, R., 1988: Istoria pădurilor şi silviculturii din Bucovina. Editura CERES Bucureşti.

Ichim, R., 1990: Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid. Editura CERES Bucuresti.

It is presented an analysis and a synthesis of the principal productive and protective functions of the forests in the Suceava county using some social and economical indexes. According to the most of these indexes, the forests in this zone have an very important national and regional role, beeing on the first place in comparison with these in other zones of the country.

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.