RECENZII

SCHMIDT-VOGT, H. ş.a.: Die Fichte (Molidul), Vol. II/3 , Band II/3, 1991, pag. 781, 342 figuri şi 105 tabele, 3850 ref. bibl. 296 D. M., Verlag Paul Parey, Hamburg und Berlin.

ICHIM R.: Putregaiul roşu la molid. Măsuri de prevenire şi combatere. Editura CERES, Bucureşti. 160 pag., 510 lei.

GHERGHEL, M., 1992, Dăunători ai pădurilor. Editura "Tipomur", Târgu Mureş, 98 pag.

NIŢESCU, C., VLĂDESCU, D., SIMIONESCU, A., VLĂDULEASA, A., 1992: Starea fitosanitară a pădurilor şi culturilor forestiere din România în perioada 1976-1985,  Editura Inter-Media, Bucureşti, 309 pag.

ABGRALL, J. F. şi SOUTRENON, A., 1991: La foret et ses ennemis (Pădurea şi duşmanii ei), CEMAGREF, Grenoble, 399 pag.

SCHMIDT-VOGT, H. ş.a.: Molidul, Vol. II/3 (Die Fichte, Band II/3, 1991, pag. 781, 342 figuri şi 105 tabele, 3850 ref. bibl. 296 D. M., Verlag Paul Parey, Hamburg und Berlin

Prof. dr. h. c. H. Schmidt-Vogt de Ia Universitatea din Freiburg (Germania), personalitate de renume mondial în cultura molidului, care a vizitat de câteva ori şi pădurile din Bucovina, a realizat, după o muncă titanică de 25 ani, o operă capitală, unică, ca amploare şi conţinut în literatura mondială de specialitate. Este vorba de "Monografia molidului", lucrare care cuprinde patru volume, cu un număr de 2598 pagini şi o bibliografie de aproape 13.000 titluri, în care sunt citate şi unele lucrări ştiinţifice ale cercetătorilor din ţara noastră.

Ultimul volum (Band II/3) a apărut în anul 1991, la el colaborând şi unii specialişti din Germania (Evers, H. F., Gussone, H. A. şi Thomasius, H.), fosta URSS (Dyrenkow, S. A. şi Man’ko I.) şi Franţa (Parde, J.). În primul capitol al acestuia, se analizează în mod sintetic dinamica, structura, productivitatea si stabilitatea ecosistemelor forestiere de molid.

Capitolul II, în care se analizează pădurile virgine de molid de pe glob, despre care există puţine date în literatura de specialitate, este magistral ilustrat cu numeroase fotografii şi profile din diferite păduri virgine ale Terrei, vie mărturie ale acestor ecosisteme care mai există în prezent. Între acestea remarcăm şi două splendide imagini din Codrul secular Slătioara (Ocolul silvic Stulpicani).

În capitolul III, care se referă la pădurile de molid cultivate, se analizează problema regenerării naturale şi artificiale a molidului, lucrările de îngrijire, în general gospodărirea lor. Un accent deosebit se pune pe alegerea provenienţelor, citând printre cele mai valoroase şi cele din ocoalele silvice Moldoviţa, Iacobeni, Dorna Candreni, Broşteni, Topliţa ş.a. Capitolul se încheie cu unele îndrumări privind modul de gospodărire a acestor păduri.

În ultimul capitol se analizează principalele elemente şi procedee de diagnosticare a nutriţiei şi fertilizării molidului, influenţele asupra creşterilor şi a calităţii lemnului etc.

În ultima parte - perspective - cu care se încheie tratatul, se analizează poziţia viitoare a molidului în cadrul economiei forestiere.

Pentru gospodărirea pădurilor noastre de molid, acest valoros tratat de silvicultură prezintă o capitală importanţă teoretică şi practică.

Înainte de a încheia, trebuie să menţionăm că autorul acestei prestigioase lucrări a vizitat de două ori Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului de la Câmpulung Moldovenesc, căreia i-a acordat un sprijin deosebit prin posibilităţile de documentare si informare oferite unor cercetători de aici, de a vizita pădurile din Germania si unele renumite Institute de profil de acolo.

Radu Ichim

ICHIM R., Putregaiul roşu la molid. Măsuri de prevenire şi combatere. Editura CERES, Bucureşti. 160 pag., 510 lei.

După "Istoria pădurilor şi silviculturii din Bucovina" şi "Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid", publicate în anii 1988 şi respectiv 1990 în cadrul aceleaşi edituri, autorul aduce silvicultorilor şi silviculturii româneşti un nou dar, o lucrare ce se referă la una dintre gravele probleme cu care se confruntă pădurile de molid ale României şi care este menită să umple un gol resimţit de multă vreme în literatura noastră de specialitate.

                Această carte reprezintă o succintă sinteză a cunoştinţelor pe plan mondial şi - în egală măsură - o valorificare a cercetărilor proprii în acest domeniu.

Denumirea de "putregai roşu” este utilizată pentru a desemna atât atacul produs de ciupercile ce pătrund prin rădăcini, cauzând putregaiul de rădăcină, cât şi atacul ciupercilor ce pătrund prin răni, cauzând putregaiul de rană.

Lucrarea este structurată în patru capitole. După o scurtă introducere şi cele câteva consideraţii privind răspândirea putregaiului roşu în unele păduri de molid din nordul Carpaţilor Orientali, în capitolul 3 este prezentat pe larg putregaiul de rădăcină provocat în special de ciuperca Fomes annosus (Fr.) Cooke, iar în capitolul 4 putregaiul de rană.

După cum subliniază însuşi autorul, lucrarea nu aduce noutăţi în domeniul sistematicii ciupercilor, dar vine cu unele precizări şi date proprii inedite privind amploarea şi intensitatea putregaiului de rădăcină în pădurile noastre în corelaţie cu unii factori, staţionali si de structură ai arboretelor, precum şi cu unele date noi asupra biometriei acestui tip de putregai

Totodată, lucrarea conţine un mare volum de date originale privind putregaiul cauzat de ciuperci ce pătrund prin răni provocate de cerbi, prin cojiri şi roaderi, răni de exploatare, răni provenite în urma rupturilor de vânt şi zăpadă în coronamentul arborilor, răni provocate prin rezinaj neorganizat, precum şi prin cioplajele de la marcări.

Scrisă într-un stil clar, bogat ilustrată şi cu numeroase date prezentate sintetic în tabele, lucrarea este accesibilă nu doar fitopatologilor, ci tuturor specialiştilor din silvicultură şi exploatări forestiere, biologilor şi altor categorii de cititori, atrăgând atenţia asupra acestei grave maladii care macină în ascuns pădurile noastre de molid, provocând pierderi cantitative şi calitative în producţia de masă lemnoasă, a căror amploare este - în mod curent - depăşită doar de catastrofele produse prin doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă.

Prin aceasta, lucrarea reprezintă şi un semnal de alarmă la adresa tuturor factorilor de decizie cu privire la necesitatea regândirii, pe baze ecologice, a tuturor intervenţiilor în viaţa pădurii, începând de la instalarea acesteia şi până la exploatarea ei. Sensul acestor schimbări reiese şi din măsurile de prevenire şi combatere a acestei boli, măsuri prezentate succint în cadrul lucrării.

Date fiind caracterul si importanţa acestei cărţi, este regretabil faptul că lucrării nu i s-a acordat un spaţiu grafic mai amplu şi un tiraj sporit. Sperăm însă într-o reeditare a ei în versiunea originală.

N. Olenici

GHERGHEL, M., 1992, Dăunători ai pădurilor. Editura "Tipomur", Târgu Mureş, 98 pag.

Lucrarea este un album cu 32 de planşe color în care se ilustrează stadiile de dezvoltare şi caracteristicile atacurilor principale de insecte dăunătoare din pădurle din România. Prezentarea insectelor în album este în funcţie de organele arborilor (puieţilor) pe care le atacă şi anume:

- insecte care atacă rădăcinile, tulpinile şi frunzele puieţilor din culturi - Melolontha melolontha L., Melolontha hippocastani F., Gryllotalpa gryllotalpa L. şi Hylobius abietis L. ;

- insecte care atacă mugurii şi lujerii tineri : Rhyacionia buoliana Schiff;

- insecte care atacă frunzele la foioase: Lymatria dispar L., Malacosoma neustria I,., Tortrix viridana L., Operophtera brumata L., Erannis defoliaria Cl., Melasoma populi L. şi M. tremulae F. şi Dasychira pudibunda L.;

- insecte care atacă frunzele la răşinoase: Lymantria monacha L., Choristoneura muriana Hb., Dendrolimus pini L. şi Bupalus pilmiarius L.;

- insecte care atacă între scoarţă şi lemn la foioase: Scolytus scolytus F.;

- insecte care atacă între scoarţă şi lemn la răşinoase : Ips typographus L., Ips amitinus Eichh.., Pityogenes chalcographus L.., Pityokeines curvidens Germ., Blastophagus piniperda L. şi Blastophagus minor Hartig ;

- insecte care atacă în lemn la foioase: Cryptorrhynchus lapathi, Saperda carcharias L., Saperda populnea L., Cossus cossus L.

- insecte care atacă în lemn la raşinoase: Sirex gigas L., Tetropium castaneum L., Trypodendron lineatum Oliv. ;

- insecte care atacă fructificaţia arborilor la foioase: Balaninus glandium Marsh şi de răşinoase: Laspeyresia strobilella.

Pentru majoritatea acestor specii, în lucrare se face şi o descriere a adulţilor şi a larvelor şi se dau principalele elemente de biologie a dăunătorilor şi caracteristicile vătămărilor. Totodată, se precizează cum şi când trebuie să se facă depistarea şi care sunt metodele şi mijloacele ce se pot folosi pentru combatere.

Utilizarea albumului este facilitată de existenta unui index de denumiri ştiinţifice, unul de denumiri populare în limba română şi unul de denumiri populare în limba engleză.

Prin modul de structurare şi de prezentare a lucrării, aceasta este un instrument realmente util tuturor celor ce vor să cunoască insectele dăunătoare din pădurile noastre şi celor ce au menirea să protejeze culturile tinere din pepiniere sau plantaţii şi arboretele împotriva atacurilor acestor dăunători.

N. Olenici

NIŢESCU, C., VLĂDESCU, D., SIMIONESCU, A., VLĂDULEASA, A., 1992: Starea fitosanitară a pădurilor şi culturilor forestiere din România în perioada 1976-1985,  Editura Inter-Media, Bucureşti, 309 pag.

Lucrarea, elaborată sub coordonarea dr. ing. Adam Simionescu, reprezintă al 3-lea volum de sinteză, după cele apărute în 1966 şi 1980, care se referă la starea fitosanitară a pădurilor şi culturilor forestiere din România. Volumul este structurat în noua capitole.

După o introducere în câre s~ subliniază importanţa cunoaşterii stării fitosanitare a pădurilor, în capitolul doi sunt prezentate o serie de elemente generale privitoare la structura pădurilor din România şi la poziţia pe care o ocupă cunoaşterea stării fitosanitare în gospodărirea pădurilor. Aceste aspecte sunt abordate de pe poziţii ştiinţifice avansate, care denotă înţelegerea complexităţii ecosistemelor forestiere şi a relaţiilor cauze-efecte în asemenea ecosisteme. În acest sens, sunt prezentate şi consideraţiunile cu privire la evidenţa statistică, la prognoză şi la ecologia dăunătorilor, căci numnai o cunoaştere cât mai exactă a stării factorilor dăunători şi o prognoză cât mai sigură, bazate pe cunoaşterea ecologiei dăunătorilor, pot garanta succesul măsurilor de protecţie fără apariţia unor efecte secundare nefavorabile.

Capitolele 3-5 cuprind, în numeroase tabele, însoţite de câte un scurt comentariu, datele privitoare la suprafeţele culturilor sau pădurilor afectate de insecte dăunătoare şi paraziţi vegetali, în pepiniere, plantaţii şi păduri de răşinoase şi foioase.

Capitolul 6 este consacrat mamiferelor vătămătoare (cervide, urs, iepure, pârşi, şoareci şi animale domestice), iar capitolul 7 factorilor abiotici vătămători (doborâturile de vânt şi zăpadă, seceta, îngheţurile, grindina şi ploile torenţiale, inundaţiile, alunecările de teren, noxele industriale şi incendiile) din arboretele de răşinoase şi de foioase.

Un capitol aparte (8) se referă la răspândirea şi evoluţia fenomenului de uscare în masă a arboretelor la stejari, la brad şi la alte specii.

Pentru marea majoritate a factorilor vătămători (insecte, paraziţi vegetali etc.) se prezintă sub formă tabelară, pe inspectorate (filiale teritoriale Romsilva) şi pe ocoale evoluţia suprafeţelor afectate anual în intervalul 1976-1985.

În ultimul capitol sunt prezentate foarte succint criteriile care au stat la baza stabilirii lucrărilor de combatere, elementele pentru constituirea zonelor de combatere şi supraveghere în păduri atacate de insecte defoliatoare şi lucrările de protecţie aplicate în cei 10 ani (suprafeţele parcurse cu lucrări, metode şi mijloace utilizate). Analiza acestui ultim aspect a relevat faptul. că aproape jumătate din lucrările efectuate (43 %) au avut caracter preventiv. Totodată s-a evidenţiat evoluţia metodelor şi mijloacelor (în special a insectelor) utilizate în protecţia pădurilor în sensul sporiri selectivităţii tratamentelor şi diminuării impactului acestora asupra mediului înconjurător, ceea ce corespunde tendinţelor actuale pe plan mondial.

Prin bogăţia de date pe care le conţine cu privire la evoluţia suprafeţelor infestate, în primul rând, dar şi cu privire la metodele şi mijloacele de combatere utilizate în această perioadă, lucrarea de faţă prezintă un deosebit interes ştiinţific şi practic.

N. Olenici

ABGRALL, J. F. şi SOUTRENON, A., 1991: La foret et ses ennemis (Pădurea şi duşmanii ei), CEMAGREF, Grenoble, 399 pag.

Această carte nu se vrea a fi un tratat de entomologie şi nici unul de fitopatologie forestieră, ci un manual practic, destinat în primul rând personalului care gospodăreşte (gestionează) pădurea; aşa după cum se subliniază chiar din prefaţa lucrării. În volumul de faţă sunt adunate documentele elaborate de către CEMAGREF (Centrul Naţional de Maşini Agricole, Geniu Rural, Ape şi Păduri) în anii 1973 şi 1975, sub formă de fişe, la care s-au adăugat altele noi, bazate pe ultimele lucrări şi pe numeroase observaţii în teren, în total însumând 88 de fişe. Fişa fiecărui dăunător sau agent patogen cuprinde elementele esenţiale privind gazda (gazdele), biologia (ciclul biologic, reprezentat sub formă de fenogramă, şi unele particularităţi biologice şi ecologice), vătămările şi elementele de diagnostic (depistare), precum şi metodele de prevenire şi combatere. Diferitele stadii de dezvoltare şi caracteristicile atacurilor sunt ilustrate cu fotografii color impecabile. În afara unor noţiuni generale privitoare la grupele de insecte şi de agenţi patogeni din pădure, precum şi la metodele de combatere a acestora, lucrarea cuprinde trei mari capitole :

- capitolul I - dăunători ai mai multor esenţe forestiere: Lymantria dispar L., Euproctis chrysorrhoea L., Operophtera brumata L., Melolontha melolontha L., Zeuzera pyrina L., Hylobius abietis L., Armillaria mellea (Vahl), Fomes annosus (Fr.) Cooke, culcarea (topirea) semănăturilor, efectul fluorului şi al bioxidului de sulf asupra vegetaţiei etc. ;

- capitolul II - dăunători ai esenţelor speciilor de răşinoase, la pini (Diprion pini L., Neodiprion sertifer Geoffr., Rhyacionia buoliana Schiff., Ips sexdentatus Boern., Ips acuminatus Gyll., Hyllastes ater Payk., Sirex juvencus L., Pissodes notatus Fabr., Lohhodermium pinastri (Şchrad.) Chev. etc, la brad (Choristoneura murinana Hb., Pityokteines curvidens Germ., Trypodendron lineatum OI., Pissodes piceae III., etc.), Ia molid (Ips typographus L., Dendroctonus micans Kug. etc.), la duglas (Rhabdonline pseudotsugae Syd. etc.), la larice (Lachnellula willkommii (Hartig) Dennis etc.), la cedru şi la chiparos;

- capitolul III - dăunători ai esenţelor foioase: stejar (Thaumetopoea proceasionnea L., Totrix viridana L. etc.), fag (Cryptococcus fagi Baer, Phyllaphis fagi L., Nectria ditissima Tul.), ulm (Scolytus scolytus F. şi S. multistriatus Marsch., Ceratocystis ulmi (Buisrn) C. Moreau), sălcii, plopi, platan.

Consultarea lucrării este facilitată de cele două indexuri alfabetice de denumiri ştiinţifice şi populare, separate pentru dăunători şi pentru boli, precum şi de un glosar cuprinzând principalii termeni de specialitate din lucrare.

După felul cum este realizată, lucrarea prezintă un interes deosebit pentru toate cadrele silvice, care pot în felul acesta să cunoască mai bine particularităţile biologice şi ecologice ale dăunătorilor din pădurile noastre. Pentru elevi si studenţi, ca şi pentru practicieni, lucrarea este de un real folos.

Nu ar fi lipsit de interes ca o astfel de lucrare să se elaboreze şi în ţara noastră, însă în condiţii tehnice de excepţie (fotografii color bine executate, hârtie corespunzătoare etc.), care să fie la dispoziţia cadrelor silvice de toate gradele.

N. Olenici

	Sus
Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.